Tehnologiile emergente, schimbările demografice și șocurile economice remodelează prioritățile pieței muncii, necesitând strategii proactive pentru a menține competitivitatea pe termen lung a României. Digitalizarea, automatizarea, inteligența artificială (IA) și preocupările legate de mediul înconjurător reprezintă oportunități-cheie pentru modernizare, evidențiind nevoia de investiții susținute în educație și infrastructură.
Pe fondul tendințelor macroeconomice, a cererii externe mai mici și a inflației, creșterea reală a produsului intern brut (PIB) al României a scăzut de la 4,1% în 2022 la 2,1% în 2023, proiecțiile pentru 2024 fiind sub 2%, potrivit datelor Institutului Național de Statistică din România (INS). Inflația a scăzut la 10,4% în 2023, de la 13,8% în 2022. Cu toate acestea, Banca Națională a României (BNR) estimează că inflația ar putea ajunge în continuare la 5% în 2024, determinată de evoluțiile nefavorabile din sectorul alimentar și de creșterea costurilor forței de muncă, având, în special, impact asupra prețurilor serviciilor.
În 2023, rata șomajului, conform metodologiei Organizației Internaționale a Muncii (OIM), a rămas la 5,6%, cu rate mai mari în rândul bărbaților (5,9%), comparativ cu femeile (5,1%) și o diferență notabilă între mediul rural și cel urban (8,8% față de 3,0%). Șomajul în rândul tinerilor (15-24 de ani) a fost cel mai ridicat, atingând 21,8%. În funcție de nivelul de educație, cei cu studii superioare au înregistrat cea mai scăzută rată a șomajului (1,6%), în timp ce persoanele cu nivel mediu, respectiv scăzut de educație s-au confruntat cu rate de 4,9% și, respectiv, 14,6%.
În prima jumătate a anului 2024, șomajul a înregistrat o ușoară scădere, ajungând la 5,3% în T1 și scăzând cu 0,3 puncte procentuale în T2. În ciuda acestui fapt, România continuă să înregistreze cea mai mare pondere a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET 15-29 de ani) din Uniunea Europeană (UE), de 19,3%, în scădere de la 19,8% în 2022, dar încă mult peste media UE de 11,2%.
România se confruntă cu provocări demografice presante, inclusiv declinul populației și îmbătrânirea accelerată. Între 2011 și 2021, țara a pierdut peste 1,1 milioane de locuitori, proiecțiile indicând o pierdere de 3 milioane până în 2050 și 6 milioane până în 2100. Deși au fost înregistrate creșteri recente ale populației de 9,1 mii în 2023 și 9,9 mii în 2024, acestea provin din migrație, în timp ce rata natalității continuă să scadă. Ultima creștere naturală pozitivă a fost în 1991, iar în 2023, soldul negativ a ajuns la -89 mii. Numărul nou-născuților a scăzut la 156 de mii în 2023, o scădere de 27% în ultimul deceniu.
La nivel european, creșterea populației este determinată și de migrație, deoarece decesele (4,84 milioane) au depășit nașterile (3,67 milioane) în 2023. România menține un bilanț migratoriu pozitiv, cu mai mulți imigranți decât emigranți, deși a înregistrat aproximativ 50.000 de emigranți permanenți în 2022. Organizația Internațională pentru Migrație raportează că 4 milioane de români trăiesc în străinătate, estimările Ministerului Afacerilor Externe sugerând până la 5,7 milioane.
Îmbătrânirea populației României este evidentă, cei cu vârsta de 65+ crescând de la 19,7% în 2023 la 20% în 2024, în timp ce ponderea copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani rămâne la 16,2%. Rata agregată de înlocuire în România este de 0,52, sub media UE de 0,58, contribuind la un risc ridicat de sărăcie și excluziune socială – 32% din populație, față de media UE de 21,4%.
În ciuda faptului că are un scor de 7,7 la satisfacția vieții, România se află pe locul 44 la nivel global în ceea ce privește calitatea vieții conform Indicelui de Progres Social, după țări precum Argentina și Bulgaria.
Încurajarea și derularea programelor de recalificare profesională dedicate celor cu vârsta de peste 50 de ani sunt esențiale pentru a valorifica experiența acumulată, oferindu-le posibilitatea de a-și dezvolta activitatea în sectoarele actuale. Aceste programe pot include formare specializată în IT, marketing digital, antreprenoriat social și alte domenii cu cerere ridicată de pe piață, facilitând o tranziție mai ușoară și oferind noi oportunități de carieră și stabilitate financiară.
Încurajarea vieții profesionale a seniorilor prin programe de învățare pe tot parcursul vieții, politici flexibile de muncă (cum ar fi telemunca și programul cu jumătate de normă) și scheme de mentorat, care se bazează pe valorificarea experienței acumulate, în paralel cu o politică coerentă de integrare socială și atragere a talentelor, sprijinind adaptarea atât a imigranților, cât și a repatriaților și facilitând utilizarea eficientă a competențelor lor în noul context al pieței muncii.
Atragerea și susținerea integrării românilor din diaspora prin oferirea de consiliere personalizată în găsirea unui loc de muncă, sprijin administrativ și acces la servicii sociale și educaționale, dezvoltarea rețelelor de mentorat prin care profesioniștii locali pot oferi expertiză repatriaților pentru a asigura o integrare profesională și socială armonioasă. Mai mult, pot fi dezvoltate programe dedicate întregii familii, de la accesul educațional al copiilor până la activități culturale și sociale, care ar putea întări legătura cu comunitatea în care aleg să se întoarcă.
Sprijinirea inițiativelor antreprenoriale ale românilor din diaspora care se întorc acasă pentru a valorifica abilitățile și expertiza dobândite de aceștia, inclusiv granturi pentru start-up-uri, incubatoare de afaceri și evenimente de networking.
Îmbunătățirea accesului la servicii de îngrijire a copiilor accesibile și de înaltă calitate, permițând părinților care lucrează să se întoarcă la muncă mai devreme, promovând în același timp un mediu favorabil care încurajează familiile să ia în considerare să aibă mai mulți copii.
FURNIZAREA FORȚEI DE MUNCĂ
Resursele umane sunt pilonul strategic al creșterii economice pentru fiecare țară. Pentru România, scăderea populației active și îmbătrânirea demografică reprezintă provocări semnificative pentru perspectivele de prosperitate pe termen lung. Mai mult, plecarea forței de muncă de-a lungul anilor, în special în rândul tinerilor și specialiștilor, a redus baza activă a țării.
În 2023, la nivel total, populația activă a României a fost de 8152,1 mii de persoane, dintre care 94,4% erau angajați și 5,6% șomeri, cu o rată de ocupare de 63% (15 – 64 de ani), în scădere față de 2022 cu 0,1 puncte procentuale și a treia cea mai mică rată de ocupare la nivelul țărilor Uniunii Europene (media UE: 70,4%). Există diferențe între femei și bărbați (71,7% pentru bărbați, 54,3% pentru femei), între mediul urban (68,6%) și cel rural (57,1%) și între cei cu niveluri ridicate și scăzute de calificare: absolvenții ai învățământului superior au cea mai mare rată de ocupare (89,9%), urmați de persoanele cu un nivel mediu de calificare (65,6%), spre deosebire de cei cu un nivel scăzut de calificare cu o rată de ocupare de 36,9%.
Din totalul populației ocupate, cea mai mare pondere este reprezentată de angajați (85,7%), deși aceștia sunt în scădere față de anul precedent, urmați de lucrătorii independenți și lucrătorii familiali neremunerați. Industria prelucrătoare, comerțul și construcțiile cuprind cea mai mare parte a populației angajate.
Probleme precum urbanizarea accelerată și disparitățile regionale influențează semnificativ distribuția forței de muncă. Cele mai importante centre economice, precum București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brașov, Constanța și Craiova, sunt atractive pentru lucrătorii calificați; mai mult, potrivit datelor BNR, cei mai importanți șapte poli economici contribuie cu peste 50% din PIB-ul țării. Pe măsură ce aceste orașe și regiuni ale țării devin centre din ce în ce mai puternice de creștere economică, disparitățile regionale cresc, iar zonele rurale și orașele mici se confruntă cu oportunități economice reduse și, prin urmare, cu o scădere a ofertei de forță de muncă.
CEREREA DE FORȚĂ DE MUNCĂ
Cererea de forță de muncă este un indicator macroeconomic cheie care reflectă dinamica pieței și încrederea angajatorilor. La începutul anului 2024, potrivit datelor BNR, tensiunile de pe piața muncii au scăzut față de anul precedent, semnalând o cerere de forță de muncă mai lentă pe fondul schimbărilor economice. Sondajele Direcției Generale Afaceri Economice și Financiare (DG EFCIN) indică, de asemenea, că întreprinderile se așteaptă la o moderare a cererii de forță de muncă pe termen scurt. Datele Institutului Național de Statistică din România (INS) arată o reducere anuală a locurilor de muncă vacante cu 5.200 și o scădere de 0,12 puncte procentuale a ratei de neocupare în 2023. Această tendință descendentă a continuat în 2024, al doilea trimestru înregistrând 34,5 mii de locuri de muncă vacante - cu 4,9 mii mai puțin decât în 2023. Rata de neocupare a României, de 0,7%, este cea mai scăzută din UE, unde media este de 2,6%.
În T2 2024, cele mai mari rate de locuri de muncă vacante au fost înregistrate în producția de energie electrică și termică (1,54%), divertisment (1,41%) și servicii financiare (1,24%), în timp ce cele mai scăzute au fost în minerit (0,17%) și educație (0,23%). Cele mai multe posturi vacante au fost în producție (24%) și în sectorul public (21%). Creșteri ale numărului de locuri de muncă vacante au fost observate în construcții, asistență medicală și divertisment.
În ceea ce privește salariile, datele BNR arată că rata medie de creștere anuală a salariului brut a ajuns la 16,7% în T1 2024, în creștere cu 0,3 puncte procentuale față de T4 2023. Creșterea s-a temperat la 16,1% în T2. Salariile din sectorul public au crescut cu 19,6% în T1 și cu 20,3% în Mai, de la 16,4% în T4 2023. Creșterea salariilor din sectorul privat a încetinit de la 16,4% în T4 2023 la 15% în Mai, reflectând așteptări inflaționiste mai scăzute și productivitate redusă a muncii.
Pentru a satisface cererea de forță de muncă și a atrage populația inactivă, România ar trebui să flexibilizeze legislația muncii, adoptând noi forme de muncă, adaptate realităților economice moderne. Prin introducerea contractelor flexibile, cum ar fi contractele la cerere, cu zero ore, încurajarea telemuncii și a economiei economia de tip “gig”, precum și prin facilitarea muncii cu fracțiune de normă și pe durată determinată, piața muncii ar deveni mai incluzivă și mai adaptabilă. Aceste măsuri ar stimula ocuparea forței de muncă a părinților, studenților, vârstnicilor și a altor persoane care au nevoie de mai multă autonomie, contribuind astfel la reducerea deficitului de forță de muncă și la creșterea competitivității economice.
Dezvoltarea de programe speciale dedicate sprijinirii integrării pe piața muncii a persoanelor capabile să lucreze din familii care beneficiază de asistență socială, inclusiv formare profesională și servicii de sprijin personalizate, pentru a le crește șansele de angajare și a facilita obținerea unui venit minim garantat.
LIPSA FORȚEI DE MUNCĂ CALIFICATE
Schimbările demografice, tranziția către o economie verde și digitală și schimbările în dinamica economică sporesc nevoia de competențe specifice pentru a susține creșterea. În întreaga Europă, deficitul de forță de muncă amenință competitivitatea. Ca răspuns, UE a declarat 2023 Anul european al competențelor și a găzduit Summit-ul Val Duchesse în ianuarie 2024, subliniind importanța unor măsuri precum o mai bună recunoaștere a calificărilor și o integrare mai ușoară a lucrătorilor din afara UE. Declarația Val Duchesse evidențiază angajamentul tripartit de a atrage mai mulți lucrători, de a îmbunătăți condițiile de muncă și de a dezvolta piața muncii.
Raportul Comun privind Ocuparea Forței de Muncă, adoptat în martie 2024, a identificat deficitul de forță de muncă ca o barieră economică majoră, cu o rată de locuri de muncă vacante de 2,7% la jumătatea anului 2023, semnificativ mai mare decât media 2013-2019 de 1,7%. Deficitele acute sunt evidente în domeniul sănătății, al tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), al construcțiilor și al serviciilor. Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) raportează că 80% dintre angajatorii din UE au dificultăți în a găsi lucrători calificați corespunzători, iar 25 % angajează personal necalificat din cauza opțiunilor limitate. În plus, 1 din 3 angajați din UE este fie supracalificat, fie subcalificat pentru locul de muncă.
România se confruntă cu probleme similare. Prognoza Cedefop pentru 2023 prevede o înrăutățire a deficitului până în 2035, exacerbat de o scădere cu 24% a forței de muncă până în 2050 din cauza participării scăzute pe piața muncii, a emigrării și a declinului demografic. Deși rata locurilor de muncă vacante din România este sub media UE, angajatorii se confruntă cu dificultăți în găsirea lucrătorilor cu setul de competențe adecvat. De exemplu, doar 17,9% din populație deținea studii terțiare în 2023, comparativ cu 33,7% în UE. Proiecțiile sugerează polarizarea locurilor de muncă, 70% dintre oportunitățile viitoare necesitând competențe de nivel mediu. În același timp, cererea de locuri de muncă cu înaltă calificare va rămâne sub media UE, iar cererea de locuri de muncă cu calificări scăzute va rămâne neglijabilă.
GESTIONAREA DEFICITULUI PRIN IMPORTUL DE FORȚĂ DE MUNCĂ
Pentru organizațiile din România, importul de forță de muncă a devenit o soluție din ce în ce mai populară pentru a contracara efectele lipsei de forță de muncă. Potrivit datelor IGI, în primele 9 luni ale anului 2024 au fost eliberate 77.426 de permise de muncă la nivel național pentru lucrătorii străini, dintre care majoritatea au fost acordate pentru lucrători permanenți, însumând 76.713 permise. 310 permise pentru lucrători cu înaltă calificare, 214 permise au fost acordate pentru lucrătorii sezonieri, 151 pentru lucrătorii detașați, 37 pentru lucrătorii din domeniul TIC (transferați în interiorul companiei), și 1 pentru lucrătorii transfrontalieri.
O analiză Economedia a arătat că, la finalul anului 2023, peste 75.000 de cetățeni străini lucrau în România, majoritatea din Nepal și Sri Lanka, majoritatea stabiliți în București (peste 15.000 de persoane), Ilfov (peste 7.800 de persoane), Constanța (peste 6.100 de persoane), Timiș (peste 4.200 de persoane), Brașov (peste 2.600 de persoane), Cluj (peste 3.300 de persoane), Sibiu (peste 2.600 de persoane).
Creșterea atractivității pieței muncii din România pentru segmentul de lucrători din afara UE prin simplificarea procedurilor de recrutare și imigrare, inclusiv eliminarea barierelor legislative specifice și simplificarea procedurilor de obținere a vizelor de muncă și a altor documente relevante.
Sprijinirea integrării lucrătorilor străini, dezvoltarea de programe de sprijin și adaptare pentru a facilita tranziția acestora în mediul social și profesional din România (acces la cursuri de limba română, informații despre drepturile și obligațiile acestora și sprijin în accesarea resurselor esențiale: locuințe, servicii medicale, educație pentru copii).
INSTRUIREA PERSONALULUI
Capacitatea României de a valorifica talentele și de a-și instrui forța de muncă este crucială pentru creșterea economică și competitivitatea globală. Cu toate acestea, un deficit semnificativ de competențe pune o serie de provocări în calea dezvoltării, deoarece educația și formarea profesională rămân în urma cerințelor pieței. În ultimii șapte ani, România a scăzut în clasamentul Indicelelui European al Competențelor de pe locul 26 pe 28, în ciuda unei creșteri a scorului de la 28,2 la 32,8. Se află pe ultimul loc la criterii precum activarea competențelor, penultimul la dezvoltarea competențelor, dar pe locul 5 la adaptarea competențelor. Învățarea pe tot parcursul vieții este vitală pentru a susține competitivitatea forței de muncă, dar participarea adulților la educația continuă rămâne la 6,7 %, sub media UE de 12,8 %.
Strategia națională a României privind formarea adulților își propune să crească această rată la 12% până în 2027, susținută de fonduri UE și de noua legislație. Inițiativele includ consilierea vocațională, conturile de învățare pe tot parcursul vieții și un Program A Doua Șansă pentru cei care au abandonat școala. În ciuda acestor eforturi, este necesară o punere în aplicare coerentă și o coordonare interinstituțională pentru a asigura succesul. Între timp, participarea la educația timpurie a scăzut la 74,8%, în timp ce rata abandonului școlar a crescut la 16,6%, zonele rurale fiind cele mai afectate. Fără a aborda aceste probleme în mod cuprinzător, România riscă să rămână în urmă în adaptarea la cerințele economice viitoare.
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR VIITORULUI
Învățarea pe tot parcursul vieții, recalificarea și perfecționarea sunt esențiale pentru ca lucrătorii să rămână relevanți, iar organizațiile trebuie să investească în dezvoltarea angajaților și în medii de lucru incluzive, stimulând abilitățile digitale, potrivit Forumului Economic Mondial. Prioritățile cheie în dezvoltarea de competențe includ gândirea analitică și creativă, competențe în AI și big data, leadership și adaptabilitate. Până în 2027, 6 din 10 lucrători vor avea nevoie de instruire, dar doar jumătate au acces la astfel de oportunități.
În România, un studiu KPMG-Casa Paleologu din 2023 evidențiază importanța tot mai mare a inteligenței emoționale, adaptabilității și dezvoltării continue pentru lideri într-un mediu din ce în ce mai digitalizat. Tehnologia poate revoluționa toate sectoarele, necesitând instruire și sprijin adecvat pentru a gestiona tranzițiile digitale în mod eficient. Cu toate acestea, un raport al Băncii Mondiale avertizează că progresele tehnologice, deși stimulează productivitatea, au accentuat inegalitatea veniturilor, favorizând mai mult lucrătorii cu studii universitare decât pe cei cu un nivel de educație mai scăzut. Acest lucru evidențiază rolul esențial al educației și al învățării pe tot parcursul vieții.
România a acordat prioritate transformării digitale, alocând 5,8 miliarde EUR din Planul Național de Redresare și Reziliență și 3 miliarde EUR din fondurile de coeziune. În ciuda unor progrese însă, doar 28% din populația sa are competențe digitale de bază, cele mai scăzute din UE, conform Indicelui Economiei și Societății Digitale.
Încurajarea parteneriatelor strategice între sectorul public, cel privat și universități pentru a dezvolta programe de formare și internship adecvate cerințelor pieței, inclusiv programe de internship și stagii de practică obligatorii în domenii cheie.
Alinierea programelor de educație profesională la nevoile actuale și viitoare ale pieței muncii, cât și integrarea competențelor digitale relevante în programa școlară și universitară.
Pentru a îmbunătăți competențele digitale la nivel național, investițiile în infrastructura digitală și oferirea de cursuri gratuite în regiunile defavorizate sunt esențiale. Măsuri precum înființarea de centre de formare comunitară, prin parteneriate ale administrației publice locale cu ONG sau oferirea de subvenții companiilor pentru a oferi programe de formare internă care acoperă atât cursuri de bază, cât și cursuri avansate pot contribui la dezvoltarea acestor competențe.
România este a opta țară ca mărime din Uniunea Europeană (UE), situată în partea de sud-est a Europei Centrale. Populația sa este, de asemenea, printre cele mai mari din UE (a șaptea ca mărime). Cu toate acestea, a scăzut din anii 1990 din cauza scăderii ratei fertilității și a natalității, a ratelor relativ ridicate ale mortalității și a migrației în străinătate. Aici trecem în revistă evoluțiile recente din sistemul de sănătate din România în ceea ce privește organizarea și guvernanța, finanțarea sănătății, furnizarea de asistență medicală, reformele în sănătate și performanța sistemului de sănătate.
EVOLUȚII SEMNIFICATIVE ÎN SECTORUL DE SĂNĂTATE
Finanțarea sistemului de sănătate: Guvernul României și-a mărit bugetul alocat sănătății pentru a aborda probleme de lungă durată, cum ar fi lipsa de personal și echipamentele medicale învechite. Această finanțare urmărește să îmbunătățească calitatea generală a serviciilor de sănătate și să reducă dezechilibrele teritoriale în furnizarea de asistență medicală.
Inițiative de sănătate digitală: România investește în tehnologii digitale de sănătate pentru a îmbunătăți furnizarea de asistență medicală. Aceasta include implementarea dosarelor electronice de sănătate (EHR) și a serviciilor de telemedicină, care au devenit mai uzitate de la pandemia COVID-19.
Accent pe sănătatea mintală: Există un accent din ce în ce mai mare pe serviciile de sănătate mintală, cu noi programe menite să crească accesul la îngrijirea sănătății mintale și să reducă stigmatizarea asociată cu problemele de sănătate mintală. Aceasta include extinderea serviciilor de sănătate mintală bazate pe comunitate și formarea profesioniștilor din domeniul sănătății.
Campanii de sănătate publică: Guvernul României a lansat mai multe campanii de sănătate publică pentru a aborda factorii de risc semnificativi pentru sănătate, cum ar fi fumatul, obezitatea și consumul de alcool.
Îmbunătățiri ale infrastructurii medicale: Se fac investiții semnificative pentru modernizarea spitalelor și unităților medicale din întreaga țară. Aceasta include construirea de noi spitale și renovarea celor existente pentru a respecta standardele europene.
Proiecte finanțate de UE: România beneficiază de diverse proiecte finanțate de UE pentru îmbunătățirea serviciilor și infrastructurii de sănătate. Aceste proiecte se concentrează pe îmbunătățirea rezilienței și accesibilității sistemului de sănătate.
Aceste evoluții fac parte din eforturile mai ample ale României de a îmbunătăți rezultatele în materie de sănătate și de a-și alinia sistemul de sănătate la standardele UE.
MINISTERUL SĂNĂTĂȚII DIN ROMÂNIA
Ministerul Sănătății din România a lansat mai multe strategii-cheie de sănătate pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate. Iată câteva dintre strategiile notabile:
Strategia națională de sănătate 2023-2030: Această strategie cuprinzătoare se concentrează pe îmbunătățirea accesului la sănătate, reducerea ratelor mortalității cauzate de bolile transmisibile și netransmisibile și creșterea eficienței furnizării asistenței medicale. Scopul său este de a aborda disparitățile de sănătate și de a asigura servicii de sănătate echitabile în întreaga țară.
Inițiative de sănătate digitală: În colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), România s-a angajat într-un parteneriat multianual pentru a îmbunătăți serviciile de sănătate digitală. Aceasta include implementarea dosarelor electronice de sănătate (EHR) și a telemedicinei, cu scopul de a îmbunătăți sistemul de informații de sănătate și de a crește calitatea și disponibilitatea datelor.
Programe de sănătate mintală: Există un accent tot mai mare pe sănătatea mintală, cu noi programe concepute pentru a crește accesul la îngrijirea sănătății mintale și a reduce stigmatizarea. Aceste inițiative includ extinderea serviciilor de sănătate mintală bazate pe comunitate și furnizarea de formare pentru profesioniștii din domeniul sănătății.
Campanii de sănătate publică: Ministerul Sănătății a lansat diverse campanii de sănătate publică care vizează factorii de risc majori pentru sănătate, cum ar fi fumatul, obezitatea și consumul de alcool. Aceste campanii au ca scop promovarea unui stil de viață mai sănătos și prevenirea bolilor cronice.
Proiecte finanțate de UE: România beneficiază de mai multe proiecte finanțate de UE care vizează îmbunătățirea serviciilor și infrastructurii de sănătate. Aceste proiecte se concentrează pe îmbunătățirea rezilienței și accesibilității sistemului de sănătate.
REFORME
Reforma sistemului de sănătate românesc a fost constantă și totuși adesea ineficientă, în parte din cauza gradului ridicat de instabilitate politică. Reformele recente s-au concentrat în principal pe introducerea de măsuri de reducere a costurilor, de exemplu, prin încercarea de a transfera o parte din costurile asistenței medicale către producătorii de medicamente (prin recuperare) și către populație (prin coplăți) și pe îmbunătățirea monitorizării cheltuielilor de sănătate.
Sistemul de sănătate din România ar putea beneficia foarte mult de prioritizarea prevenției și promovării sănătății pentru a reduce povara bolilor. Împuternicirea indivizilor prin educație și îngrijire preventivă poate construi o societate mai sănătoasă. În ciuda rolului crucial al prevenției, România continuă să se confrunte cu o mortalitate ridicată din cauze care pot fi prevenite din cauza deceniilor de servicii preventive subfinanțate și slab accesibile. Provocările sistemice includ bariere financiare, infrastructură insuficientă, deficit de forță de muncă și politici inadecvate de sănătate publică.
În 2023, România s-a clasat pe primul loc în UE în ceea ce privește decesele cauzate de factori prevenibili. Factorii cheie includ accesul limitat la asistență medicală preventivă, ratele ridicate de fumat și consum de alcool și disparitățile socioeconomice. În timp ce resursele sunt alocate în primul rând serviciilor curative, o abordare echilibrată între tratament și prevenire este esențială pentru îmbunătățirea sănătății pe termen lung. Eforturile actuale de prevenire se concentrează în principal pe vaccinare, dar inițiativele care promovează comportamente sănătoase și îmbunătățesc alfabetizarea în sănătate publică rămân subfinanțate.
Alfabetizarea scăzută în domeniul sănătății, indiferent de statutul socio-economic, împiedică adoptarea unui stil de viață sănătos și accesul la asistență medicală.
Potrivit OMS, alfabetizarea în sănătate merge dincolo de citirea broșurilor medicale; implică echiparea oamenilor cu cunoștințe și încredere pentru a se ocupa de sănătatea lor. OMS îndeamnă guvernele să îmbunătățească accesul public la informațiile despre sănătate, permițând cetățenilor să se implice activ în bunăstarea lor. Din păcate, pacienții români rămân printre cei mai puțin informați din Europa. Un sondaj european privind alfabetizarea în sănătate din 2023 a arătat că persoanele cu sănătate precară prezintă adesea cele mai scăzute niveluri de alfabetizare în domeniul sănătății, exacerbând și mai mult inegalitățile în domeniul sănătății.
Planul Național de Prevenire și Sănătate al României (PNPSR) vizează îmbunătățiri în domenii cheie: asistență medicală preventivă, educație pentru sănătate, acces egal la servicii, campanii de sănătate publică și colaborare cu furnizorii de servicii medicale. Prin consolidarea acestor zone, România poate reduce mortalitatea care poate fi prevenită și poate promova o populație mai sănătoasă și mai informată.
Priorități pentru vaccinare:
Priorități pentru screening:
Șocurile economice și geopolitice continuă să aibă un impact semnificativ asupra piețelor muncii din România și la nivel global. Războiul de frontieră, consecințele pandemiei și inflația au contribuit la o criză globală a costului vieții, intensificând tulburările sociale, cu efecte ample asupra guvernelor, întreprinderilor și persoanelor fizice.
România a înregistrat progrese economice notabile de la începutul anilor 2000, PIB-ul pe cap de locuitor ajungând la peste 60% din media Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), în creștere de la 30% la începutul anilor 1990. Cu toate acestea, pandemia a provocat un șoc semnificativ al PIB-ului, cu o redresare la nivelurile pre-pandemice până la începutul anului 2021. Creșterea a fost observată în 2022, deși inflația și exporturile reduse au dus la o încetinire în trimestrul al treilea.
Inflația a crescut la 16,76% în noiembrie 2022, determinată de creșterea prețurilor la alimente, bunuri nealimentare și servicii. Banca Națională a României a prognozat o scădere a inflației începând cu 2023. Prognoza economică a Comisiei Europene pentru România prognozează o creștere a PIB-ului de 2% în următorii ani, mai mică decât așteptările anterioare din cauza inflației și a războiului în curs din Ucraina.
Șomajul în 2021 a fost de 5,6%, iar șomajul în rândul tinerilor a fost de 21%. Până în octombrie 2022, rata a crescut ușor la 2,96%, o proporție semnificativă de șomeri având studii secundare.
Sănătatea este fundamentul capitalului uman și este crucială pentru inovare, productivitate și creșterea economică durabilă a României. Ca țară dezvoltată, veniturile naționale în creștere ale României se bazează pe o economie echitabilă, locuri de muncă mai bine plătite și o forță de muncă capabilă de inovare. O populație sănătoasă și un sistem de sănătate eficient și accesibil sunt vitale pentru acest progres.
România a făcut pași semnificativi în îmbunătățirea calității vieții prin inițiative precum Strategia Națională de Sănătate 2023-2030, Strategia Națională de Vaccinare și Legea de prevenire a cancerului. Aceste eforturi reflectă angajamentul guvernului de a îmbunătăți accesul la asistență medicală de calitate.
Cu toate acestea, România se confruntă cu provocări precum îmbătrânirea populației, creșterea bolilor netransmisibile și scăderea forței de muncă din cauza emigrării. În ciuda progreselor legislative, sistemul de sănătate se luptă cu finanțarea insuficientă, cheltuielile pe cap de locuitor fiind printre cele mai scăzute din UE.
Investiția în sănătate este o investiție în capitalul uman, cu randamente dovedite în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții, creșterea economică și productivitatea. De exemplu, finanțarea serviciilor de cancer ar putea evita milioane de decese și ar crește beneficiile economice. O mai bună utilizare a intervențiilor medicale disponibile ar putea reduce povara globală a bolilor cu 40%. România are oportunitatea de a-și reconstrui economia și de a-și spori competitivitatea, concentrându-se pe prevenire, accesul la noi terapii și creșterea numărului de profesioniști din domeniul sănătății, utilizând fondurile UE pentru a îmbunătăți calitatea și eficiența îngrijirii.
România ar trebui să-și crească treptat finanțarea sănătății pentru a ajunge la media UE de 8,4% din PIB, în prezent la 4,5%. Acest lucru necesită fuzionarea eficientă a finanțării publice și private. În ciuda creșterii economice puternice a României din ultimii ani, aceasta rămâne pe ultimul loc în UE în ceea ce privește cheltuielile pentru sănătate. Autoritățile trebuie să recunoască sănătatea ca pe o investiție în prosperitatea viitoare a națiunii, deoarece sănătatea are un impact direct asupra productivității muncii și influențează indirect veniturile viitoare prin educație. În plus, România are nevoie de mecanisme de finanțare îmbunătățite pentru a asigura accesul la terapii inovatoare. Programul "Fondul de inovare" trebuie implementat în mod adecvat pentru a oferi acces echitabil la tratamente.
Pentru a adresa decalajul dintre România și alte țări din UE în ceea ce privește finanțarea sănătății, este esențial să se acorde prioritate creării unui proces mai eficient de cheltuieli în cadrul sistemului de sănătate, asigurând utilizarea optimă a resurselor alături de o creștere treptată a procentului din PIB alocat sănătății. Contribuțiile pentru sănătate ar trebui colectate mai eficient, iar baza de contribuții ar trebui extinsă prin eliminarea scutirilor. Conform Legii 95/2005, mai multe categorii sunt scutite de contribuții sociale indiferent de nivelul veniturilor lor.
O abordare proactivă a estimării bugetului (prin procesul de scanare a orizontului) și a bugetării multianuale, care este previzibilă și în conformitate cu nevoile actuale ale pacienților, este vitală. De asemenea, o ajustare previzibilă și anuală a bugetului medicamentelor pe baza consumului din anul precedent printr-un mecanism financiar predictibil de stimulare a inovației este o recomandare.
Ar trebui identificate noi soluții alternative de finanțare pentru asistența medicală, cu accent pe contribuțiile private, fondurile UE în următoarea perioadă de programare și parteneriatele public-privat.
Până la reforma scutirilor de la contribuțiile la sănătate, fondurile ar trebui transferate de la bugetul de stat pentru a acoperi populația scutită sau neasigurată, iar fondurile colectate din taxele farmaceutice (clawback) ar trebui realocate exclusiv bugetului medicamentelor.
Ar trebui asigurată previzibilitatea alocării fondurilor la nivel subnațional - la nivelul caselor de asigurări de sănătate locale/județene - pentru a oferi pacienților acces la tratamente fără restricții și pentru a preveni fluctuațiile potențial mortale ale accesului la servicii medicale de calitate adecvată.
Ar trebui elaborate proceduri pentru a îmbunătăți alocarea fondurilor între autoritățile publice centrale și locale.
Eficiența ar trebui îmbunătățită pe întreaga cale de îngrijire prin sprijinirea accesului la programe de screening și diagnostic precoce.
Resursele ar trebui mobilizate pentru investițiile care urmează să fie realizate în infrastructura de sănătate din diverse surse (de exemplu, din fondurile structurale și de investiții europene, instituțiile financiare independente și sectorul privat, inclusiv prin PPP).
Datoriile tuturor companiilor (publice sau private) față de fondul de sănătate ar trebui recuperate și ar trebui instituit un mecanism de monitorizare a contribuției acestora.
Ar trebui introduse instrumente digitale (inclusiv registre electronice) pentru a crea mai multă eficiență, control și transparență asupra modului în care este cheltuit bugetul de sănătate.
Mai precis, în perioada de programare 2022-2030, finanțarea asistenței medicale și a sănătății publice din fondurile structurale și de investiții europene ar trebui să se concentreze în principal pe următoarele domenii de acțiune: promovarea sănătății și prevenirea bolilor.
Extinderea programelor actuale de screening și îmbunătățirea capacității de diagnostic în întreaga țară pentru bolile cu cele mai mari sarcini financiare și populaționale (boli cardiovasculare, cancer și sănătate mintală - depresie).
Dezvoltarea centrelor de excelență la nivel regional.
Educarea continuă a personalului medical, cu accent pe abilitățile profesionale și manageriale, consolidarea capacităților administrațiilor sanitare și ale actorilor relevanți din domeniul sănătății publice.
Stimularea cercetării și dezvoltării în industria farmaceutică prin parteneriate între sectorul public și cel privat, stimularea investițiilor în studii clinice, care au un potențial real de peste 800 de milioane de euro anual, pentru sistemul de sănătate din România. Facilitarea colaborărilor dintre mediu, mediul academic și industrie este vitală pentru inovare.
Eforturi sporite în domeniul e-sănătății.
Programul Fondului de Inovare ar trebui să fie implementat la timp, conform termenelor stabilite de Planul Național de Combatere a Cancerului, cu resurse suficiente pentru a-i asigura succesul și sustenabilitatea.
Pe termen scurt și mediu, sistemul public de sănătate ar trebui sprijinit prin ajustarea cadrului legal, astfel încât clinicile și spitalele publice să poată desfășura practică privată pentru serviciile medicale asigurate privat. Acest lucru ar atrage resurse suplimentare ale spitalelor publice și ar spori satisfacția pacienților. Pe termen mediu și lung, reforma sistemului de sănătate ar trebui să implice redimensionarea pachetului de asigurări de sănătate de bază și reintroducerea coplății. Aceste măsuri ar proteja sustenabilitatea financiară pe termen lung a sistemului de sănătate și ar ajuta la dezvoltarea industriei asigurărilor private de sănătate
Mediul fiscal din sectorul farmaceutic
Peisajul fiscal a fost caracterizat recent de schimbări legislative frecvente care au un impact semnificativ asupra industriei farmaceutice. Pe lângă impozitarea generală, sectorul se confruntă cu taxe specializate legate de medicamente, dintre care multe au fost revizuite în ultimii ani.
Taxa de recuperare
Introdusă în 2009 în timpul crizei economice, taxa de recuperare a fost concepută ca o măsură temporară pentru a aborda deficitul de finanțare a medicamentelor rambursate. În ciuda mai multor modificări, aceasta continuă să pună o povară grea asupra deținătorilor de autorizații de introducere pe piață (DAM), deoarece aceștia sunt singurii responsabili pentru acoperirea deficitului. Până în 2023, taxa a fost diferențiată pentru două tipuri de medicamente: medicamente inovatoare (tip I), impozitate cu 25%, și medicamente generice sau alte medicamente (tip II), impozitate cu 15%. Aceste modificări vizează îmbunătățirea sustenabilității sistemului de sănătate publică și promovarea introducerii de noi medicamente inovatoare, menținând în același timp piața medicamentelor generice. Cu toate acestea, bugetul general pentru sănătate a rămas în mare parte neschimbat în ultimii ani, limitând capacitatea de a satisface cererea tot mai mare de medicamente rambursate.
Cheltuielile de sănătate ale României rămân semnificativ sub media UE, ridicând îngrijorări cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a sistemului. FIC consideră că mecanismul de impozitare clawback este nesustenabil, deoarece continuă să afecteze negativ disponibilitatea medicamentelor și sănătatea financiară a companiilor farmaceutice. Pe termen lung, eliminarea acestei taxe ar putea aduce beneficii atât sistemului de sănătate, cât și industriei.
TVA și conformitate fiscală
Taxa de recuperare complică, de asemenea, conformitatea fiscală, afectând atât fluxul de numerar, cât și profitabilitatea. Este o preocupare majoră în discuțiile privind TVA, deoarece povara fiscală influențează indirect performanța financiară și provocările operaționale ale companiilor.
Impozitul minim pe cifra de afaceri
Începând cu ianuarie 2024, se aplică un nou impozit minim pe cifra de afaceri companiilor cu venituri anuale care depășesc 50 de milioane de euro. Stabilită la 1% din venitul brut, această taxă urmărește să asigure că întreprinderile mari contribuie cu o sumă minimă, indiferent de deduceri. Companiile farmaceutice, în special cele din sectorul de distribuție angro, se confruntă cu provocări din cauza acestei noi taxe, în special în cazul medicamentelor rambursate care au prețuri plafonate. Guvernul a modificat reglementările privind prețurile pentru a ajuta la atenuarea impactului, dar rămân îngrijorări cu privire la sustenabilitatea acestui sector, în special în domenii terapeutice critice, cum ar fi oncologia și bolile rare.
Alte reglementări fiscale
Marile grupuri multinaționale cu o cifră de afaceri consolidată care depășește 750 de milioane de euro trebuie, de asemenea, să respecte norme fiscale suplimentare, cum ar fi raportarea pentru fiecare țară în parte și măsurile din Pilonul II. Aceste măsuri urmăresc să sporească transparența și echitatea fiscală, solicitând companiilor să dezvăluie informații financiare și fiscale pentru fiecare țară în care își desfășoară activitatea. Introducerea unei rate minime globale de impozitare a companiilor în cadrul Pilonului II complică și mai mult calculele fiscale, deoarece impune grupurilor multinaționale să plătească un "impozit suplimentar" dacă rata lor efectivă de impozitare este sub 15%.
Stimulente pentru cercetare și dezvoltare
România oferă mai multe stimulente companiilor farmaceutice pentru a stimula cercetarea și dezvoltarea, ajutându-le să reducă costurile și să rămână competitive. Aceste stimulente pentru cercetare și dezvoltare sunt esențiale pentru sprijinirea inovării în sectorul farmaceutic, în special pentru dezvoltarea de noi tratamente cu risc ridicat.
Pe scurt, deși unele modificări fiscale au avut ca scop sprijinirea sectorului farmaceutic, există încă provocări semnificative legate de impozitare și alocarea bugetară. Este necesară o reevaluare cuprinzătoare a politicilor fiscale pentru a asigura sustenabilitatea sistemului de sănătate din România.
Legate de buget
FIC consideră că bugetul medicamentelor rambursate ar trebui reajustat pentru a acoperi nevoile reale ale sistemului de sănătate românesc, având în vedere că, după mai bine de 13 ani, industria farmaceutică continuă să acopere acest deficit cu taxa de recuperare. Această taxă a generat și continuă să creeze efecte negative asupra disponibilității medicamentelor pe piață. Trebuie asigurată o finanțare adecvată și durabilă a bugetului pentru medicamente pentru a îmbunătăți accesul pacienților la medicamentele de care au nevoie.
Astfel, ar fi necesară o abordare proactivă a estimării bugetare și implementarea unui sistem de bugetare multianuală pentru a asigura un buget sustenabil pentru programele naționale de sănătate curative.
Mai mult, ar trebui sporită transparența cheltuielilor și ar fi necesare ajustări bugetare anuale bazate pe consumul real, bazate pe achiziții orientate spre valoare atât pentru spitale, cât și pentru Ministerul Sănătății.
Scopul general este de a asigura accesul la tratament pentru pacienții din România, inclusiv tratamente existente și inovatoare.
Taxa de recuperare
Chiar dacă FIC salută noua taxă de recuperare diferențiată ca fiind un pas în direcția corectă, credem că taxa de recuperare ar trebui abolită în întregime sau cel puțin înlocuită cu un mecanism de recuperare recent reformat și că lipsa unei finanțări bugetare adecvate pentru medicamentele de rambursare ar trebui abordată printr-o bugetare echitabilă, în conformitate cu nevoile reale ale pieței. Mai ales având în vedere că, inițial, taxa de recuperare a fost prezentată ca o măsură temporară..
Pe termen scurt, taxa clawback ar trebui revizuită pentru a o face mai predictibilă și mai puțin împovărătoare, având în vedere că, în prezent, există încă multe litigii în instanță generate de lipsa de transparență în calculul acesteia. Prin urmare, ar trebui să excludă marjele farmaciilor și ale angrosiștilor și ar trebui să se aplice prețului de producție. Îmbunătățirile suplimentare ar putea include (i) eliminarea sau reducerea taxei de recuperare pentru medicamentele esențiale ieftine (cum ar fi medicamentele clasificate ca medicamente generice) sau pentru cele destinate nevoilor speciale sau cu risc de discontinuitate (pentru ultimele două categorii, există deja un proiect de lege care prevede scutirea în anumite limite de la plata taxei de recuperare pentru deținătorii de autorizații de punere pe piață a unor astfel de medicamente care suportă cheltuieli reprezentând investiții realizate în domeniile cercetării și dezvoltării capacităților de producție a medicamentelor din România) pentru ca populația să aibă un acces mai bun la acestea sau (ii) excluderea consumului spitalicesc din taxa de recuperare.
În cele din urmă, pentru a spori transparența, autoritățile din domeniul sănătății ar trebui să permită un audit independent al datelor pe baza cărora se calculează taxa de recuperare.
Acordurile cost-volum/cost-volum-rezultat
O măsură benefică imediată pentru a asigura accesul rapid al pacienților la tratamente inovatoare ar fi încurajarea activă a acordurilor cost-volum/cost-volum-rezultat și dezvoltarea de noi sisteme de acces facilitat. Astfel de acorduri s-au dovedit a fi un mijloc eficient de cooperare între companiile de stat și cele private în beneficiul pacienților și ar trebui încurajate mai mult.
Cu toate acestea, există o nevoie semnificativă de a ajusta, crește și dimensiona cu precizie plafonul de negociere pentru contractele cost-volum pe baza nevoilor reale (numărul de molecule cu decizii de includere condiționată și impactul bugetar anticipat al acestora), mai degrabă decât să se bazeze pe bugetarea istorică (deoarece dinamica rambursării nu este liniară).
Recomandările menționate mai sus ar fi, de asemenea, aliniate la extinderea accesului la tratamente inovatoare și personalizate, precum și la reducerea timpului de așteptare pentru pacienții români pentru a accesa medicamente inovatoare prin asigurarea unei finanțări adecvate a bugetelor medicamentelor, actualizarea periodică a listei medicamentelor rambursate, aderarea la un calendar actualizat, activarea și aplicarea mecanismelor de acces facilitat timpuriu, și implementarea și extinderea Programului de inovare în sănătate.
Chirurgia robotică este o inovație revoluționară în medicina modernă, oferind precizie de neegalat, cu caracter invaziv redusă și rezultate îmbunătățite pentru pacienți, în special în oncologie, unde precizia este crucială. Acesta stabilește un nou standard în domeniul sănătății prin minimizarea riscurilor postoperatorii, reducerea timpilor de recuperare și îmbunătățirea ratelor de supraviețuire. Adoptarea pe scară largă a acestei tehnologii ar permite României să se alinieze la cele mai bune practici globale și să-și îmbunătățească sistemul de sănătate.
Mai mult, implementarea chirurgiei robotice ar putea ajuta la inversarea migrării specialiștilor medicali din România, oferind tinerilor chirurgi acces la tratamente de ultimă oră, încurajându-i să-și construiască cariere la nivel local. Acest lucru ar păstra talentele interne și ar atrage chirurgi calificați care au emigrat, favorizând un "exod invers" care întărește expertiza medicală a țării.
În sistemul public de sănătate, chirurgia robotică ar putea aborda provocări cheie precum accesul echitabil și eficiența resurselor. În prezent, multe proceduri robotice sunt efectuate în instituții private, lăsând o mare parte a populației fără acces. Prin integrarea chirurgiei robotice în sectorul public, România se poate asigura că toți pacienții beneficiază de îngrijiri avansate, indiferent de situația financiară. În plus, rentabilitatea chirurgiei robotice, prin șederi mai scurte în spital și mai puține complicații, oferă sustenabilitate pe termen lung.
Adoptarea pe scară mai largă a chirurgiei robotice în România va îmbunătăți calitatea îngrijirii și va poziționa țara ca lider în inovația medicală din regiune. Stabilirea normelor de rambursare și extinderea programelor de chirurgie robotică în spitalele publice vor ajuta la satisfacerea cererii tot mai mari de tratamente avansate. Cu această abordare transformatoare, România poate îmbunătăți rezultatele pacienților, poate optimiza resursele și poate crea un sistem de sănătate modern, incluziv și eficient.
Pentru îmbunătățirea accesului la tehnologii medicale inovatoare în România
Implementarea chirurgiei robotice în Planul Național de Cancer - Chirurgia robotică, recunoscută ca fiind cea mai avansată soluție chirurgicală cu beneficii dovedite în oncologie, ar trebui să fie un serviciu rambursabil în cadrul Planului Național de Cancer al României. Aprobarea lor va permite implementarea imediată cu norme elaborate de rambursare, aliniind România cu lideri regionali precum Bulgaria și Ungaria.
Echitate și standarde de înaltă calitate în îngrijirea oncologică - Normele de rambursare vor asigura accesul echitabil la chirurgia robotică pentru toți pacienții, indiferent de venit sau geografie, promovând în același timp îngrijirea de înaltă calitate prin adoptarea tehnologiilor de ultimă generație și a celor mai bune practici internaționale, îmbunătățind în cele din urmă ratele de supraviețuire și calitatea vieții.
Extinderea accesului la chirurgie robotică - Capacitatea actuală a României include 21 de centre de chirurgie robotică, doar 3 în sectorul public. Politicile de rambursare vor crește accesibilitatea în instituțiile publice, vor crește numărul anual de proceduri și vor reduce disparitățile dintre serviciile de sănătate private și publice. Lipsa unui cadru previzibil de rambursare descurajează spitalele să investească în tehnologii avansate, chiar și atunci când sunt disponibile oportunități prin programe europene de finanțare. Fără mecanisme precise de sprijin financiar, instituțiile de sănătate ezită să se angajeze la costurile inițiale substanțiale asociate cu achiziționarea și întreținerea echipamentelor medicale inovatoare, limitând adoptarea tratamentelor de ultimă oră.
Infrastructură și standarde operaționale - Înființarea unor facilități dedicate și bine echipate de chirurgie robotică în sistemul de sănătate din România, respectând specificațiile producătorului și asigurând pregătirea prin instruire pregătitoare pentru chirurgi și echipele chirurgicale pentru a satisface cerințele operaționale. Instruiește proactiv chirurgii și echipele de asistență medicală pentru a obține certificarea și expertiza în chirurgia robotică, asigurând pregătirea pentru implementarea politicii. Această pregătire va echilibra beneficiile între sectorul public și cel privat, evitând dependența excesivă de spitalele private.
Criterii definite pentru participarea la programele de rambursare - Participarea la programele de rambursare ar trebui să fie limitată la centrele care efectuează un număr semnificativ de proceduri oncologice anual, asigurând expertiză sau cele cu afilieri academice sau capacități multidisciplinare, integrând specialități precum chirurgie generală, urologie, ginecologie și chirurgie toracică.
Eficiență economică și clinică - Intervențiile chirurgicale robotice, prin reducerea șederii în spital și a complicațiilor, oferă eficiență costurilor pe termen lung, adăugând în același timp rezultate clinice îmbunătățite. Normele clare de rambursare vor optimiza resursele financiare și vor asigura furnizarea durabilă a asistenței medicale.
Analiză comparativă cu povești de succes regionale - România ar trebui să adopte cadre de succes din țări precum Bulgaria și Ungaria, unde rambursarea a crescut semnificativ volumul procedurilor.
Campanii de conștientizare pentru public și implicarea părților interesate - Lansarea de campanii țintă pentru a educa publicul și profesioniștii din domeniul medical cu privire la beneficiile chirurgiei robotice, colaborând în același timp cu factorii de decizie politică, liderii din domeniul sănătății și furnizorii de tehnologie pentru a asigura finanțare și a stimula implementarea.
Monitorizarea bazată pe date și perfecționarea politicilor - Stabilirea de sisteme robuste pentru a monitoriza rezultatele chirurgicale, satisfacția pacienților și impactul economic, folosind date pentru a rafina politicile, a spori transparența și a asigura îmbunătățirea continuă a accesului la chirurgia robotică.
România a înregistrat progrese semnificative în modernizarea sistemelor sale informatice de sănătate, cu mai multe evoluții cheie menite să îmbunătățească furnizarea de asistență medicală. Ministerul Sănătății a alocat 400 de milioane de euro pentru digitalizarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) și a peste 200 de spitale, cu accent pe integrarea soluțiilor de telemedicină. Aceasta include capacități de consultare la distanță în aproximativ 130 de departamente de urgență, susținute de Banca Mondială. Telemedicina a câștigat proeminență, în special în timpul pandemiei COVID-19, facilitând asistența medicală la distanță și îmbunătățind colaborarea între profesioniști.
Pentru a îmbunătăți monitorizarea și securitatea pacienților, în spitale au fost implementate sisteme avansate de supraveghere video, oferind monitorizare în timp real și integrare cu echipamente medicale pentru a urmări semnele vitale. În plus, România a investit în infrastructură IT robustă, inclusiv camere de date server, pentru a susține sistemele de telemedicină și supraveghere. Măsurile de securitate cibernetică, cum ar fi firewall-urile și sistemele de detectare a intruziunilor, sunt, de asemenea, introduse pentru a proteja datele pacienților.
Inițiativele de sănătate digitală ale țării includ dezvoltarea sistemelor de e-sănătate pentru a gestiona mai bine datele pacienților și pentru a îmbunătăți accesibilitatea. Digitalizarea CNAS este o prioritate, cu scopul de a moderniza managementul datelor și integrarea sistemelor. Cadrul legislativ al României asigură confidențialitatea pacienților, cu legi aliniate la Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) al UE. Pacienții au dreptul de a-și accesa dosarele medicale, sporind încrederea în sistemul de sănătate.
România a introdus, de asemenea, proiecte majore de e-sănătate, inclusiv rețete electronice (2012), dosare electronice de sănătate (2014) și cardul de e-sănătate (2015). Aceste sisteme sunt integrate în sistemul informatic centralizat (SIUI). Cu toate acestea, sistemul de prescripție electronică se confruntă cu defecțiuni frecvente, care împiedică capacitatea profesioniștilor din domeniul sănătății de a accesa eficient datele centralizate. Proiectul de dosare electronice de sănătate își propune să stocheze informații complete despre pacienți, deși participarea medicilor este limitată la cei contractați de autoritatea națională de sănătate. În plus, cardul de e-sănătate, deși obligatoriu, se confruntă cu provocări de implementare, cum ar fi lipsa cititoarelor de carduri în unele unități medicale.
Privind în perspectivă, Ministerul Sănătății are în vedere utilizarea rețetelor electronice în întreaga UE și crearea unei platforme unificate pentru gestionarea dosarelor de sănătate ale pacienților. Eforturile de a îmbunătăți registrele de cancer și de a le extinde domeniul de aplicare pentru a acoperi mai multe boli sunt în curs de desfășurare, în ciuda provocărilor precum finanțarea limitată și colectarea fragmentată a datelor.
Sistemele IT din domeniul sănătății din România sunt pregătite pentru creștere, dar investițiile continue în infrastructură, formare și integrarea datelor sunt esențiale pentru a depăși provocările existente și pentru a îmbunătăți rezultatele pacienților.
FIC recomandă autorităților din domeniul sănătății să adopte o strategie digitală în domeniul sănătății, urmând modele din alte țări europene.
Legislația actuală trebuie încă actualizată pentru a asigura un cadru legislativ care să acopere comunicarea online la diferite niveluri ale sistemului de sănătate, acoperind fiecare segment sau sub-segment de activitate.
Registrele electronice ar trebui dezvoltate și introduse cât mai curând posibil pentru a crea mai multă eficiență în modul în care sunt cheltuite resursele financiare în domeniul sănătății, pentru a crește transparența și pentru a colecta date de sprijin pentru o mai bună luare a deciziilor în domeniul sănătății.
Cerința de raportare ar trebui introdusă cât mai curând posibil, indiferent dacă medicul are sau nu un contract cu autoritatea națională de sănătate. Este important ca toate dosarele medicale ale tuturor furnizorilor de servicii medicale să fie disponibile în baza de date.
Prin urmare, ar trebui luate măsuri suplimentare pentru implementarea proiectului dosarelor electronice de sănătate (DES), lansat în 2014 și aflat în prezent într-o stare permanentă de offline. În plus, a fost primit feedback negativ de la profesioniștii din domeniul sănătății și organizațiile din domeniul sănătății cu privire la DES. Mai exact, dosarul electronic de sănătate colectează informații insuficiente din câteva surse care nu dețin întregul istoric medical al pacientului.
În ceea ce privește prescripția electronică și cardurile de sănătate electronică, ar trebui abordate și alte probleme legate de întreținerea și disfuncționalitățile infrastructurii digitale, deoarece sistemele nu au funcționat bine. Întreruperile au făcut ca pacienții să nu poată primi rețete și examinările să nu fie înregistrate în sistem.
Un serviciu de întreținere profesională 24/7 este, de asemenea, o cerință esențială pentru a asigura un sistem funcțional care ar ușura povara operațională a medicilor.
Interoperabilitatea, standardele comune și schimbul de date către plătitorii privați de dosare medicale (drepturi și cheltuieli de sănătate) ar trebui să fie activate și extinse pentru a facilita plata serviciilor medicale și a medicamentelor în plus față de pachetul de bază. Astfel, adoptarea registrelor de pacienți ar trebui inclusă în strategia guvernamentală în domeniul sănătății, integrată cu celelalte instrumente de e-sănătate deja introduse și ar trebui privită ca o etapă importantă în crearea de date pentru a sprijini deciziile de politică în domeniul sănătății, generând în același timp mai multă eficiență și transparență în alocarea resurselor bugetare.
Asigurarea unor resurse umane adecvate pentru sistemul de sănătate românesc în 2024 este de o importanță critică, având în vedere provocările actuale cu care se confruntă sectorul.
Sistemul de sănătate românesc prezintă provocări semnificative în ceea ce privește accesul la servicii medicale. În timp ce România are mai mulți medici pentru 1.000 de locuitori comparativ cu Franța, Ungaria, Polonia sau Belgia, de exemplu, o problemă majoră este declanșată de concentrația mare de medici în doar șase județe din 41. Potrivit Colegiului Medicilor din România, peste 50% dintre medici profesează în județele cu universități medicale, toate celelalte 35 de județe beneficiind de mai puțin de jumătate din serviciile medicilor. Aceeași afirmație indică necesitatea a 1400 de medici generaliști suplimentari. Acest lucru creează un deficit semnificativ de medici și asistente medicale, în special în zonele rurale și în zonele urbane mici.
Criza specialiștilor din domeniul sănătății, perpetuată de ani de zile, reiese dintr-un raport realizat de Curtea de Conturi pentru anii 2014-2021. Doar în cadrul unităților sanitare subordonate Ministerului Sănătății au fost cu cel puțin 1.000 de medici mai puțin decât ar trebui să fie. Specialitățile medicale în care a existat un deficit de personal au fost Anestezia și Terapia Intensivă, Psihiatria, Cardiologia, Radiologia, Chirurgia Generală, Medicina Fizică, Medicina de Urgență, Medicina de Laborator, Medicina Internă și Gastroenterologia. Situația nu s-a schimbat radical nici după 2021. Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2023, erau 357 de medici la o sută de mii de locuitori. Aceste cifre ne plasează sub țări precum Bulgaria (unde sunt 480 de medici la o sută de mii de locuitori), Germania, Spania, Italia, Danemarca, Cipru, Lituania, Malta, Slovacia, Finlanda și Suedia.
La finalul anului 2023, România avea 72.740 de medici, peste 92% lucrând în mediul urban. În ciuda faptului că au suficienți medici pentru populație, 26 de județe au doar 1-2 medici la mia de locuitori, punând în pericol sănătatea cetățenilor. Exodul medicilor exacerbează această problemă, mulți invocând infrastructura slabă ca principal motiv pentru a pleca. Un studiu din 2023 a arătat că 36% dintre medici sunt expuși riscului de epuizare și peste jumătate dintre medicii sub 35 de ani se gândesc să plece. Lipsa personalului medical și distribuția inegală împiedică trecerea la prevenirea eficientă și îngrijirea ambulatorie. Autoritățile trebuie să abordeze aceste probleme pentru o societate sănătoasă.
Remunerarea în funcție de performanță ar trebui introdusă în sectorul sănătății. Numărul de locuri disponibile în școlile de medicină ar trebui să crească pentru a alinia formarea profesioniștilor din domeniul medical la nevoile reale de sănătate ale populației.
Deficitul clar în specialitățile selectate ar trebui luat în considerare atunci când se creează locuri de studiu pentru studiile de rezidențiat.
Accesul profesioniștilor din domeniul sănătății la dezvoltarea profesională continuă ar trebui îmbunătățit. Ar trebui recunoscută importanța socială a profesioniștilor din domeniul sănătății, iar rolul asociațiilor profesionale în reformarea sistemului ar trebui consolidat. Sistemul de sănătate poate fi reformat doar împreună cu profesioniștii din domeniul sănătății.
Dezvoltarea infrastructurii medicale de bază în comunitățile urbane mici și rurale ar trebui să fie o prioritate strategică, împreună cu stimulente pentru practicienii din domeniul sănătății să profeseze în acele zone și să nu fie atrași doar de zonele urbane mari.
FIC recomandă o mai bună pregătire, educație medicală continuă, indicatori de performanță mai mari și procese de evaluare standardizate, toate acestea vor duce la performanțe mai bune ale profesioniștilor din domeniul sănătății, permițându-le să obțină o imagine mai bună, respect și recunoaștere publică. Având în vedere toate aceste elemente și cu scopul de a contribui la reforma sistemului de sănătate românesc, FIC și-a continuat proiectele dedicate medicilor, care au început în 2013 când a inițiat, în parteneriat cu Ministerul Sănătății, dezvoltarea mai multor proiecte dedicate personalului medical pentru a atrage atenția asupra exodului medicilor, continuând cu o serie de cursuri dedicate studenților și rezidenților din domeniul medical. Începând cu anul 2019, FIC a fost un promotor activ al cursurilor pentru managerii de spitale prin proiectul "Lideri pentru excelență în sănătate", organizat în parteneriat cu autoritățile cu scopul de a îmbunătăți competențele și cunoștințele medicilor aflați în funcții de conducere pentru a se adapta realităților actuale și practicilor zilnice.
Sistemul public de sănătate ar trebui să fie descentralizat, deoarece acest lucru ar duce, de asemenea, la o gestionare mai antreprenorială a fiecărei unități medicale și la rate mai mari de retenție a personalului. Comitetele naționale de evaluare academică ar trebui înființate pentru a emite criterii profesionale obligatorii și programe de învățământ pentru fiecare specialitate și pentru a pune bazele unui proces de evaluare profesională mai precis și mai consistent.
Este nevoie de cooperare națională, regională și internațională în dezvoltarea și implementarea celor mai bune politici în legătură cu strategiile bazate pe dovezi pentru resursele umane în sănătate. O colaborare activă între autoritățile sanitare, organizațiile neguvernamentale (ONG-uri), societățile medicale și asociațiile comerciale este esențială pentru obținerea de informații, dezvoltarea strategiilor inovatoare și stabilirea celor mai bune practici și standarde de îngrijire. Autoritățile din domeniul sănătății ar trebui să devină mai deschise la expertiza dezvoltată de sectorul ONG-urilor și al asociațiilor comerciale. Ar putea permite ca un procent din programele sale (în special în prevenire, educație pentru sănătate, formare și sprijin pentru pacienți) să fie dezvoltate și implementate în parteneriat cu societatea civilă, în conformitate cu strategiile și planurile naționale de sănătate și păstrând legătura cu nevoile comunităților locale.
Strategia națională de asistență medicală oferă măsuri ample menite să atenueze impactul migrației medicilor și, în cele din urmă, să inverseze tendința. Aceste măsuri sunt prevăzute în a doua anexă a strategiei și ar trebui puse în aplicare cât mai curând posibil.
Fluxul de informații privind lucrătorii din domeniul sănătății trebuie îmbunătățit prin ajustarea mecanismului de colectare, prelucrare, analiză și diseminare a datelor privind resursele umane în sănătate, astfel încât planificarea și distribuția forței de muncă să se desfășoare corect. În plus, este nevoie de sprijin pentru analiza resurselor umane și activitățile de cercetare pentru a identifica opțiuni de politică bazate pe dovezi.
Europa se află într-un moment critic în dezvoltarea sistemelor sale de sănătate, confruntându-se cu provocări în materie de sănătate în schimbare rapidă. Guvernele și furnizorii de servicii medicale trebuie să acorde prioritate prevenirii bolilor pentru a promova longevitatea sănătoasă, deoarece costul lipsei de acțiune este ridicat. Proiecțiile sugerează că concentrarea pe "îmbătrânirea sănătoasă" ar putea încetini creșterea cheltuielilor pentru sănătate și ar ajuta la controlul costurilor de îngrijire pe termen lung.
Indicatorii de performanță în domeniul sănătății din România relevă probleme semnificative. Deși speranța de viață a crescut, aceasta rămâne printre cele mai scăzute din UE, cu o diferență substanțială de gen. Ratele mortalității care pot fi prevenite în România sunt mai mult decât duble față de media UE, semnalând deficiențe în sănătatea publică și politicile de sănătate. Criza forței de muncă din domeniul sănătății, marcată de un deficit de medici și o distribuție inegală, exacerbează aceste provocări, în special în zonele rurale. Schimbările frecvente în guvern perturbă planificarea asistenței medicale și implementarea politicilor, ceea ce duce la ineficiențe și transparență slabă.
România se confruntă, de asemenea, cu ineficiențe sistemice, cum ar fi întârzierile birocratice și serviciile fragmentate, care împiedică îngrijirea pacienților. Adoptarea lentă a tehnologiilor digitale și subutilizarea datelor pacienților întârzie și mai mult modernizarea sistemului de sănătate. Mai mult, România rămâne în urmă în ceea ce privește accesul la medicamente inovatoare, cu întârzieri lungi de la aprobare până la disponibilitatea pe piață.
Deficitul de forță de muncă din domeniul sănătății din țară, în special în zonele rurale, și lipsa conducerii contribuie la aceste probleme. În plus, România desfășoară mult mai puține studii clinice decât alte țări europene, limitând oportunitățile de cercetare și accesul la tratamente inovatoare. În ciuda acestor provocări, există potențial sau creștere în domenii precum studiile clinice, care ar putea cunoaște o expansiune semnificativă în următorii ani.
Pe baza indicatorilor de performanță în domeniul sănătății din România, următoarele recomandări axate pe politici vizează abordarea lacunelor sistemice și îmbunătățirea rezultatelor asistenței medicale:
Extinderea programelor de sănătate preventivă: Prioritizarea investițiilor în prevenire pentru a aborda ratele ridicate de mortalitate evitabile. Dezvoltați campanii naționale pentru schimbarea stilului de viață, screening-ul timpuriu și educația publică. Accentul special ar trebui să fie pus pe zonele rurale, asigurând accesul echitabil la programele de prevenire prin clinici mobile și telemedicină.
Accelerarea accesului la medicamente și dispozitive inovatoare: Simplificarea proceselor de reglementare și de rambursare pentru a reduce timpul mediu de acces pe piață de la peste 2 ani la standardele UE. Promovarea transparenței, a previzibilității legislative și a finanțării adecvate pentru a extinde disponibilitatea tratamentelor inovatoare.
Abordarea deficitului de forță de muncă din domeniul sănătății și a disparităților regionale: Introducerea de stimulente precum salarii competitive, beneficii pentru locuințe și dezvoltare profesională pentru lucrătorii din domeniul sănătății din regiunile defavorizate. Profitați de telemedicină pentru a reduce lacunele în disponibilitatea specialiștilor și investiți în extinderea capacităților de formare pentru profesioniștii din domeniul sănătății.
Stabilizarea conducerii și a implementării politicilor: Implementarea politicilor care să asigure mandate minime pentru miniștrii sănătății și înalți oficiali din domeniul sănătății pentru a asigura continuitatea planificării pe termen lung. Stabilirea unor strategii naționale clare de sănătate cu obiective măsurabile clar definite pentru a izola politica de sănătate de fluctuațiile politice.
Îmbunătățirea eficienței sistemului prin transformarea digitală: acordați prioritate digitalizării asistenței medicale cu un sistem centralizat de dosare electronice de sănătate pentru a îmbunătăți îngrijirea pacienților și utilizarea datelor. Integrați căile de îngrijire în serviciile primare, secundare și terțiare pentru a asigura o coordonare perfectă și a minimiza ineficiențele.
Stimularea infrastructurii și participarea la studiile clinice: Investiți în facilități de cercetare și simplificați procesele de aprobare pentru a atrage sponsori globali de studii clinice. Creșterea gradului de conștientizare a publicului cu privire la beneficiile studiilor clinice și colaborarea cu grupurile de susținere a pacienților pentru a îmbunătăți recrutarea, cu scopul de a tripla numărul de studii până în 2026.
Adoptarea celor mai bune practici ale UE și încurajarea cooperării regionale: Învățați și adoptați strategii dovedite din țările UE de înaltă performanță în domeniul îngrijirii preventive, al managementului asistenței medicale și al inovării. Colaborarea cu țările vecine pentru a partaja resurse și a aborda provocările comune în materie de sănătate, mobilizând fondurile UE pentru a consolida infrastructura și formarea forței de muncă.