Evoluția recentă a economiei României reflectă o încetinire semnificativă în anul 2024, influențată atât de factori interni, cât și externi. Analiza datelor disponibile pentru primele trei trimestre și datele ”semnal” pentru ultimul trimestru din 2024 arată o variație considerabilă atât pe partea de cerere cât și pe partea de ofertă comparativ cu 2023, economia înregistrând în termeni reali o creștere a PIB-ului de 0,7%, încetinind semnificativ față de anul 2023, când creșterea reală a fost de 2,4%.
În ultimii ani, pe latura cererii agregate, sursele de creștere economică s-au dovedit a fi consumul (atât privat, cât și guvernamental) și investițiile (formarea brută de capital fix), elemente esențiale pentru dinamica PIB-ului economiei românești. Un alt aspect relevant este balanța comercială, reflectată în exportul net, care a avut o contribuție predominant negativă pe fondul importurilor mai mari decât exporturile, dar și dependența ridicată de importuri în ceea ce privește bunurile de capital și intermediare, precum competitivitatea externă limitată a economiei (a se vedea Figura 1).
Pe partea de ofertă, industria și sectorul serviciilor au reprezentat pilonii fundamentali ai producției și creșterii economice. Datele evidențiază totodată o încetinire a economiei în anul 2024, toate sectoarele de activitate fiind în cvasi-stagnare (serviciile, construcțiile și industria) sau în scădere (agricultura). De asemenea, Datele INS arată că impozitele nete pe produs cu o contribuție pozitivă dominantă în structura creșterii din anul 2024 comparativ cu celelalte elemente din oferta agregată (Figura 2).
Pentru anul 2025, creșterea economică va depinde în mare măsură de conduita politicilor fiscală și monetară adoptate, precum și de capacitatea guvernului de a stimula consumul și investițiile, pe fondul imperativului reducerii deficitului bugetar printr-un mix de măsuri (reduceri de cheltuieli-creșteri de venituri bugetare) cât mai favorabile creșterii economice (growth friendly measures). Totodată, menținerea unei industrii competitive, a unei inflații convergând spre ținta stabilită de Banca Națională a României și a unui sector al serviciilor dinamic reprezintă factori esențiali pentru consolidarea creșterii economice.
Un alt element de incertitudine se referă și la ratingul de țară al României, acesta fiind cu perspectivă negativă pe ultima treaptă recomandată investițiilor la două din cele trei mari agenții de rating internaționale (Fitch (negativă), Moody’s (stabilă) și Standard & Poor’s (negativă)). Retrogradarea ratingului în categoria ”junk” poate avea un impact semnificativ pe capacitatea ulterioară a guvernului de a se împrumuta la costuri accesibile dar și pentru fluxurile de investiții care pot ieși din România către alte state sau se vor reduce intrările de capitaluri.
Nu în ultimul rând, vulnerabilitățile legate de comerțul internațional (a se vedea discuțiile legate de taxele vamale impuse de SUA asupra importurilor de mașini din Europa sau a altor bunuri), contextul geopolitic în ceea ce privește Ucraina și Rusia, volatilitatea piețelor financiare și factori externi imprevizibili ar putea reprezenta alte riscuri semnificative pentru menținerea unui trend ascendent al economiei.
În ceea ce privește finanțele publice, România se confruntă cu un deficit bugetar persistent și în creștere, așa cum reiese din analiza soldului bugetar pentru perioada 2018-2024. Datele disponibile indică o deteriorare semnificativă a echilibrului fiscal-bugetar, evidențiată printr-o creștere constantă a cheltuielilor publice. Anul 2020 a marcat o deteriorare severă, deficitul ajungând la -9.2% din PIB, ca urmare a creșterii cheltuielilor bugetare la 41.5% din PIB. Această creștere a fost determinată de măsurile economice necesare pentru combaterea impactului pandemiei de COVID-19.
Între 2021 și 2023, deficitul s-a menținut ridicat, în jurul valorii de -6.4% -6.5%, indicând dificultăți în aplicarea unor măsuri eficiente de consolidare fiscală. Pentru 2024, datele indică o creștere a cheltuielilor bugetare la 41.2%, deficitul fiind estimat la un nivel de -8.6%.
Graficul de mai jos ilustrează evoluția datoriei publice a României în perioada 2018 – octombrie 2024, evidențiind atât creșterea nominală a acesteia, cât și structura în funcție de valutele în care au fost contractate împrumuturile. Observăm o creștere semnificativă a datoriei publice, de la aproximativ 330 miliarde lei în 2018 la peste 931 miliarde lei în octombrie 2024 (Figura 4).
Această expansiune este însoțită de o creștere a ponderii datoriei în PIB, reflectată prin linia albastră, care a cunoscut un salt important în 2020 și o menținere la niveluri ridicate în anii următori (datoria publică a crescut mai mult decât PIB-ul nominal). În ceea ce privește compoziția datoriilor, se remarcă o predominanță a împrumuturilor în euro și lei, în timp ce datoriile în dolari americani (USD) și alte valute reprezintă o pondere relativ redusă.
Tendința ascendentă a datoriei publice subliniază dependența tot mai mare de finanțarea externă și internă pentru susținerea cheltuielilor bugetare / deficitului bugetar. Creșterea accentuată din 2020 indică impactul măsurilor de sprijin economic luate în contextul pandemiei COVID-19, iar majorarea constantă până în 2024 evidențiază dificultățile autorităților în reducerea deficitului fiscal.
Ponderea ridicată a datoriei în PIB, care în 2024 a depășit pragul de 50%, ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea acestei traiectorii și necesitatea unor politici economice prudente pentru echilibrarea bugetului și reducerea dependenței de împrumuturi pe viitor.
Analiza generală a datelor Eurostat privind încrederea în economie în anul 2024 arată că, în timp ce UE27 și Zona Euro mențin o stabilitate relativă, cu o ușoară deteriorare spre finalul anului, țările din Europa Centrală și de Est prezintă variații mai mari. Bulgaria și România au un sentiment economic mai puternic pe tot parcursul anului, în timp ce Cehia și Ungaria arată semne de volatilitate, iar Polonia se menține într-o zonă relativ stabilă. Această evoluție sugerează că, în ciuda provocărilor macroeconomice europene, economiile emergente din regiune continuă să manifeste un anumit grad de reziliență și de adaptabilitate comparativ cu țările dezvoltate, însă se remarcă scăderea încrederii din România în perioada alegerilor prezidențiale și incertitudinea asociată acestora.
Analiza comparativă a PIB-ului și a indicatorului de încredere economică relevă o disociere în anul 2024, în care, deși ritmul de creștere economică s-a diminuat, percepția asupra economiei s-a menținut sau a fost mai degrabă în expectativă în concordanță cu noile condiții macroeconomice, problemele legate de deficitele gemene sau de perspectivele externe (situația geopolitică, încetinirea cererii externe din zona euro etc.).
Astfel, dinamica economiei în perioada următoare va depinde de capacitatea acesteia de a menține un echilibru între nevoia de macrostabilizare (care implică reducerea impulsului fiscal) și capacitatea de a sprijini creșterea economică și de a consolida încrederea în mediul economic.
Graficul de mai jos evidențiază interdependența dintre veniturile populației, încrederea în economie în rândul consumatorilor și comportamentul de consum în perioada 2020-2024 (variații anuale, în termeni reali). Deși salariul mediu net a avut o creștere relativ constantă, în corelație cu încrederea consumatorilor, aceasta din urmă a fost marcată de o scădere semnificativă începând cu a doua jumătate a anului 2021 și atingând un minim la jumătatea anului 2022.
La începutul perioadei analizate, se observă o volatilitate ridicată, mai ales în cazul consumului final al populației, care înregistrează o scădere semnificativă la începutul anului 2020. Această tendință poate fi asociată cu impactul crizei sanitare generate de pandemia de COVID-19 și măsurilor de restricționare a mobilității, care au afectat puterea de cumpărare și au condus la o scădere a cererii de bunuri și servicii. În același timp, indicatorul de încredere a consumatorilor, deși în revenire față de mijlocul și a doua parte a anului 2022, prezintă în continuare valori negative, ceea ce sugerează o percepție pesimistă asupra evoluției economiei și a perspectivelor financiare individuale.
Datele BNR arată că, pe parcursul anului 2024, rata anuală a inflației, măsurată prin indicele prețurilor de consum (IPC), a înregistrat o tendință descendentă, reflectând o reducere progresivă a presiunilor inflaționiste. Cu toate acestea, această dinamică favorabilă s-a moderat considerabil în trimestrul al treilea, iar în trimestrul al patrulea a fost observată chiar o inversare temporară a tendinței, semnalând reapariția unor factori de presiune asupra prețurilor.
În decembrie 2024, rata anuală a inflației IPC a fost 5,14% (față de decembrie 2023), în timp ce rata medie anuală a inflației IPC a fost de 5,6% pentru anul 2024. Un rol important în acest context l-au avut evoluția favorabilă a majorității cotațiilor mărfurilor și a prețurilor la anumite categorii de bunuri și servicii, precum și modificările legislative privind tarifele la gaze naturale și electricitate. De asemenea, BNR arată în ultimul raport privind inflația (Februarie 2025) că o contribuție au avut-o disiparea presiunilor inflaționiste asociate șocurilor anterioare de ofertă și diminuarea costurilor aferente importurilor au contribuit la menținerea unei traiectorii descendente a inflației în prima parte a anului.
Cu toate acestea, impactul condițiilor meteorologice extreme asupra sectorului agricol și consumului de energie electrică a constituit un factor perturbator. Seceta severă și temperaturile excesive din perioada verii au condus la o scădere semnificativă a randamentelor pentru majoritatea culturilor, ceea ce a avut repercusiuni directe asupra pieței produselor alimentare. Simultan, creșterea cererii de electricitate, corelată cu restrângerea producției, a generat presiuni suplimentare asupra pieței energetice, contribuind astfel la accentuarea volatilității prețurilor.
Un alt factor cu impact semnificativ asupra evoluției inflației l-au constituit modificările fiscale implementate în luna ianuarie 2024. Creșterea cotei TVA și majorarea accizelor pentru anumite bunuri și servicii au generat efecte inflaționiste suplimentare, contribuind la încetinirea procesului de dezinflație și, temporar, la inversarea trendului descendent al inflației.
Din perspectiva pieței monetare din România, graficul de mai jos ilustrează evoluția principalelor rate de dobândă din România între iulie 2021 și decembrie 2024, incluzând ROBOR la 3 luni, ROBOR la 12 luni, rata dobânzii aferentă tranzacțiilor interbancare și rata dobânzii de politică monetară.
Se observă o tendință generală de creștere accelerată a ratelor dobânzilor începând cu finalul anului 2021 și continuând pe parcursul anului 2022, reflectând răspunsul politicii monetare la presiunile inflaționiste. Această evoluție este sincronizată cu creșterea ratei dobânzii de politică monetară, prin care Banca Națională a României a căutat să controleze inflația din economie. Prin urmare, ROBOR la 3 luni și 12 luni au înregistrat o ascensiune rapidă, atingând un vârf în perioada iulie 2022 - începutul anului 2023, urmată de o scădere treptată, piața monetară ajustându-se progresiv la condițiile impuse de politica monetară restrictivă a băncii centrale. Începând cu a doua jumătate a anului 2023 și continuând în 2024, tendința descendentă a ratelor dobânzilor a fost favorizată de diminuarea presiunilor inflaționiste. Rata dobânzii de politică monetară a rămas relativ constantă în această perioadă, iar diferența dintre ROBOR 3M și ROBOR 12M se reduce treptat, sugerând o diminuare a incertitudinii privind costul creditului pe termene mai lungi.
În anul 2024, evoluția cursurilor de schimb ale principalelor monede din regiune față de euro a fost divergentă, fiind influențată predominant de factori economici interni. Figura de mai jos ilustrează evoluția principalelor monede din Europa Centrală și de Est (PLN - zlotul polonez, HUF - forintul maghiar, CZK - coroana cehă și RON - leul românesc) în raport cu euro, pe perioada octombrie 2021 – decembrie 2024.
Se observă diferențe semnificative în volatilitatea fiecărei monede, reflectând atât factori economici interni, cât și influențe externe, precum politica monetară a Băncii Centrale Europene și evoluțiile geopolitice regionale. În timp ce leul românesc (RON/EUR) a avut o evoluție relativ stabilă, menținându-se într-un interval îngust, celelalte monede au înregistrat fluctuații semnificative. Forintul maghiar (HUF/EUR) a fost cea mai volatilă monedă, înregistrând o depreciere abruptă începând cu prima parte a anului 2022, urmată de episoade de apreciere și noi scăderi, atingând cel mai ridicat nivel în 2024, ceea ce indică o sensibilitate ridicată la factori interni și externi.
Zlotul polonez (PLN/EUR) și coroana cehă (CZK/EUR) au avut evoluții mai moderate, dar și acestea au fost influențate de perioade de volatilitate, în special în 2022 și 2023, când piețele financiare au fost afectate de inflație ridicată, deciziile băncilor centrale și incertitudini geopolitice. Începând cu 2023, coroana cehă a cunoscut o tendință de depreciere graduală, în timp ce zlotul polonez a arătat o ușoară revenire, dar fără a atinge nivelurile de stabilitate anterioare. Spre deosebire de abordările adoptate de alte bănci centrale din regiune, evoluția relativ stabilă a leului românesc sugerează o politică de monitorizare și control mai activă a Băncii Naționale a României (BNR) în gestionarea cursului de schimb, atât pentru ancorarea încrederii agenților economici cât și pentru a asigura un climat economic previzibil.
Piața financiară se află pe un trend de creștere în ultimii ani, indicele bursei de la București (BETI) atingând în cursul anului 2024, în luna iulie, un maxim istoric de peste 18600 puncte, după care s-a stabilizat în jurul valorii de 17000. Tensiunile de pe piețele internaționale sunt de așteptat să afecteze piața bursieră din România, însă perspectivele privind reducerea ratelor de dobândă din partea băncilor centrale pentru a susține creșterea pot asigura intrarea într-un nou ciclu de expansiune. În final, concretizarea reducerii ratingului de țară în categoria nerecomandată investițiilor este de natură să afecteze profund negativ piața bursieră și apetitul pentru titluri de valoare, ceea ce poate reduce volumul tranzacțiilor și valoarea indicelui BET pe piața de la București.
Banca Națională a României arată că nivelul redus al intermedierii financiare rămâne în continuare una dintre provocările structurale majore ale economiei României, având implicații semnificative asupra dezvoltării economice pe termen lung. Într-un context european, România ocupă ultima poziție în ceea ce privește gradul de intermediere financiară, indicatorul calculat ca pondere a activelor sectorului bancar în PIB situându-se la 50,6% în trimestrul al doilea din 2024, considerabil sub nivelurile înregistrate de economii similare din regiune, precum Polonia (92%), Bulgaria (93%) și Ungaria (108,5%), precum și mult sub media Uniunii Europene de 215%.
Această discrepanță uriașă este influențată de preferințele companiilor în materie de finanțare, care recurg predominant la datorii comerciale sau la împrumuturi din partea asociaților și acționarilor, în locul accesării creditelor bancare. România se remarcă, astfel, prin cea mai ridicată dependență de finanțarea prin datorii comerciale din Uniunea Europeană, ceea ce evidențiază vulnerabilități structurale ale sectorului companiilor private și limitează rolul sectorului bancar în susținerea creșterii economice.
În același timp, rezistența sectorului bancar în fața unor posibile evoluții nefavorabile ale mediului macroeconomic s-a consolidat, fapt demonstrat atât de dinamica pozitivă a principalilor indicatori de adecvare a capitalului, cât și de rezultatele favorabile ale testelor de stres privind solvabilitatea pentru perioada 2024-2026.
În anul 2024, datele BNR arată că sectorul bancar românesc a menținut o poziție solidă, reflectată de calitatea activelor. În linie cu tendințele observate la nivel european, rata creditelor neperformante (NPL) a înregistrat o creștere marginală de 0,2 puncte procentuale față de finalul anului 2023, ajungând la 2,54% în septembrie 2024 – cu un grad de acoperire prin provizioane ridicat, în timp ce modelul de finanțare a băncilor este bazat preponderent pe depozite atrase din sectorul real.
Totuși, se remarcă interdependența mai ridicată dintre sectorul bancar și sectorul guvernamental, băncile din România înregistrând cel mai ridicat nivel de expunere dintre statele membre ale Uniunii Europene la împrumuturile guvernamentale, în contextul în care nevoia de finanțare a statului pentru a acoperi deficitul bugetar a crescut.
Această legătură este evidențiată atât prin creditele acordate și titlurile de stat deținute (25% din active în septembrie 2024), cât și prin garanțiile oferite de stat pentru creditele către sectorul real (5,3% din active) și prin deținerile statului în capitalul băncilor (14% din active). Titlurile de stat contribuie la îmbunătățirea indicatorilor de solvabilitate și lichiditate, datorită ponderilor de risc reduse, însă cresc expunerea băncilor la riscul de concentrare și la riscul asociat ratelor de dobândă, limitând în același timp intermedierea financiară prin efectul de crowding-out.
Raportul de stabilitate financiară publicat de BNR în decembrie 2024 arată că perspectivele sectorului bancar sunt favorabile, însă există factori de risc care ar putea influența negativ evoluțiile viitoare, precum incertitudinile macroeconomice interne și internaționale, volatilitatea ratelor dobânzilor, determinată de situația geopolitică, și impozitarea cifrei de afaceri pe un termen nedeterminat.
Contul curent al balanței de plăți reprezintă un indicator esențial al poziției externe a unei economii, reflectând diferența dintre fluxurile de resurse financiare intrate și ieșite dintr-o țară. Analiza datelor pentru perioada 2018 – noiembrie 2024 evidențiază o deteriorare semnificativă a deficitului de cont curent, care a crescut progresiv de la -9,5 miliarde euro în 2018 la -29,4 miliarde euro în anul 2024.
Această tendință a fost determinată în principal de adâncirea deficitului balanței comerciale la bunuri, care s-a dublat în intervalul analizat, atingând -32,1 miliarde euro în 2024. În contrast, balanța serviciilor a generat un excedent important, înregistrând o creștere de la 8,3 miliarde euro în 2018 la un vârf de 13,3 miliarde euro în 2023, însă acest surplus nu a fost suficient pentru a compensa deficitul structural din comerțul cu bunuri. In 2024, surplusul balanței serviciilor a fost de aproape 11,5 miliarde euro.
Un alt factor relevant în analiza contului curent este balanța veniturilor primare, care a continuat să înregistreze valori negative pe întreg intervalul analizat, accentuându-se de la -3,7 miliarde euro în 2018 la -9,3 miliarde euro în 2024. Această evoluție indică o creștere a plăților externe făcute de agenții economici din Romania către străinătate. Pe de alta parte, veniturile secundare au avut o contribuție pozitiva, situându-se la aproape 1,3 miliarde euro in 2024, dar fără a influența semnificativ soldul contului curent.
În ansamblu, aprofundarea deficitului de cont curent sugerează o creștere a vulnerabilității externe a economiei, ceea ce poate accentua dependența de finanțare externă și impune riscuri suplimentare asupra stabilității macroeconomice. Această tendință subliniază necesitatea unor politici economice orientate spre reducerea dezechilibrelor externe, prin stimularea exporturilor de bunuri cu valoare adăugată ridicată și consolidarea competitivității economice pe termen lung.
Controlul și eficientizarea cheltuielilor publice
Pentru a asigura stabilitatea macroeconomică și pentru a evita riscurile de finanțare pe termen lung, guvernul trebuie să implementeze reforme fiscale solide, să îmbunătățească colectarea veniturilor și să eficientizeze cheltuielile publice.
Atragerea de fonduri europene precum și sumele din Planul Național de Redresare și Reziliență ar trebui să constituie o prioritate în susținerea reformelor structurale și a investițiilor în domenii cheie (digitalizare, transporturi, sănătate, educație, energie etc.).
Prognoze creștere economică România
Tabelul 1 prezintă prognozele privind creșterea economică a României pentru anii 2025 și 2026, conform estimărilor oferite de mai multe instituții internaționale și naționale. Se observă o variație a proiecțiilor, reflectând diferențele de metodologie și de asumpții în modelele economice utilizate de fiecare instituție.
În ansamblu, toate instituțiile prevăd o creștere economică moderată, cu o ușoară accelerare în 2026, ceea ce indică o perspectivă pozitivă asupra economiei românești, dar cu riscuri potențiale care ar putea influența aceste proiecții, cum ar fi volatilitatea piețelor financiare, factorii geopolitici și impactul politicilor fiscale și monetare la nivel național – în special conduita politicii fiscale și a modului de ajustare a deficitului bugetar-, dar și cererea externă la nivel european pentru produsele și serviciile exportate din România.
Fondul Monetar Internațional (FMI) oferă cea mai optimistă prognoză, estimând o creștere a PIB-ului de 3,3% în 2025 și 3,7% în 2026, ceea ce sugerează așteptări privind o redresare economică mai puternică. La polul opus, Banca Mondială prognozează cea mai modestă creștere economică pentru 2025, de 2,1%, indicând o perspectivă mai conservatoare asupra ritmului de expansiune economică.
Estimările Comisiei Europene și ale Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP) sunt similare pentru 2025 (2,5%), dar CNSP preconizează o ușoară accelerare a creșterii economice în 2026, la 3%, față de 2,9% prognozat de Comisia Europeană. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) anticipează o creștere de 2,6% în 2025, însă nu oferă o estimare pentru 2026.