Protecția consumatorilor continuă să fie o prioritate majoră pentru Comisia Europeană pe piața unică a UE. Comisia Europeană a anunțat noi reforme ale legislației privind protecția consumatorilor pentru ciclul legislativ 2024-2029. Prin urmare, unele companii vor trebui să își consolideze conformitatea cu cerințele de protecție a consumatorilor.
Din 2017, Regulamentul UE privind cooperarea în materie de protecție a consumatorilor (CPC) a oferit un cadru legislativ pentru colaborarea între organismele CPC desemnate, subliniind responsabilitățile acestora în aplicarea legislației privind protecția consumatorilor. În unele state membre ale UE, aceste autorități diferă de autoritățile naționale competente (ANC) responsabile cu supravegherea serviciilor financiare.
În acest context, Comisia Europeană reevaluează Regulamentul CPC pentru a consolida asigurarea respectării drepturilor consumatorilor în întreaga UE. Această revizuire urmează unui raport de evaluare din 2024 care a identificat principalele provocări, inclusiv dificultățile în abordarea încălcărilor pieței digitale, disparitățile de resurse între statele membre și lacunele în materie de asigurare a respectării legislației în ceea ce privește comercianții din afara UE. Reforma urmărește să modernizeze politicile de protecție a consumatorilor, aliniindu-le la complexitatea digitalizării și globalizării, promovând în același timp concurența loială și securitatea juridică.
Comisia Europeană 2024-2029 a acordat prioritate revizuirii Regulamentului CPC, bazându-se pe cadre precum Actul legislativ privind serviciile digitale pentru a consolida mecanismele de asigurare a respectării legislației. Actualizările propuse includ împuternicirea Comisiei cu o mai mare autoritate de asigurare a respectării legislației, accelerarea cazurilor urgente și modernizarea cadrului pentru a consolida încrederea consumatorilor și a promova concurența loială în era digitală.
România a implementat și aliniat atât Directiva 2019/633 privind practicile comerciale neloiale (UTP), cât și Directiva UE 2020/1828 prin Legea nr. 414/2023 privind desfășurarea acțiunilor de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, împreună cu legislația secundară în acest sens. În plus față de opțiunile existente pentru solicitarea de măsuri corective, reglementările UE în materie de protecție a consumatorilor împuternicesc autoritățile naționale să pună capăt și să prevină practicile comerciale neloiale, cum ar fi reclamele false, inexacte sau înșelătoare.
În România, practicile comerciale neloiale sunt reglementate de autoritatea pentru protecția consumatorilor, în baza articolului 6 din Legea nr. 363/2007. Această lege se concentrează pe combaterea practicilor neloiale ale comercianților în relațiile lor cu consumatorii și aliniază reglementările naționale la legislația europeană privind protecția consumatorilor. Această lege prezintă factorii care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o practică comercială este înșelătoare. Elementele cheie includ principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi disponibilitatea, beneficiile, riscurile, detaliile de fabricație, compoziția, accesoriile, asistența post-vânzare, tratarea reclamațiilor, metodele și datele de producție sau de livrare, termenii de livrare, adecvarea pentru utilizarea prevăzută, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele utilizării produsului și rezultatele oricăror teste sau controale efectuate asupra produsului. În plus, ia în considerare prețul, modul în care este calculat și dacă există un avantaj specific de preț.
Peisajul consumatorilor din România s-a îmbunătățit în continuare semnificativ, în special în ceea ce privește combaterea practicilor comerciale neloiale și consolidarea mecanismelor de asigurare a respectării legislației. Prin abordarea acestor probleme sistemice, țara are un mediu de piață mai echitabil, mai transparent, de care beneficiază atât consumatorii, cât și companiile, aliniindu-se la standardele și așteptările mai largi ale UE, deși s-a remarcat faptul că în România, cadrul instituțional privind protecția consumatorilor este împărțit între mai multe instituții, inclusiv din cauza faptului că legislația europeană se suprapune cu legislația românească, cu legile din România privind practicile de consum care datează din 1992.
Practicile comerciale neloiale identificate în mod obișnuit includ: strategii de marketing înșelătoare (practicile comune includ prețuri "inițiale" umflate pentru a exagera reducerile, în special în comerțul electronic), contracte ambigue și dezechilibrate (furnizorii de servicii, în special în telecomunicații și utilități, impun adesea clauze abuzive, cum ar fi politici de anulare neclare sau taxe punitive de reziliere anticipată), bunuri și probleme de siguranță inferiabile (importuri contrafăcute și de calitate scăzută; în special în electronice, cosmetice și alimente, prezintă riscuri semnificative; nerespectarea standardelor UE de etichetare agravează problema).
În ciuda alinierii României la standardele UE de protecție a consumatorilor, mecanismele de aplicare s-au dovedit insuficiente pentru a aborda în mod eficient practicile comerciale neloiale, din cauza numeroaselor autorități implicate în control. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), responsabilă de asigurarea respectării drepturilor consumatorilor, se confruntă cu provocări semnificative care împiedică eficacitatea acestora. În plus, lipsa de independență și imparțialitate a ANPC poate afecta capacitatea sa de a acționa decisiv împotriva celor care încalcă. De asemenea, lipsa controlului asupra acțiunilor ANPC ar putea afecta eficacitatea controlului, adesea unele acțiuni, cum ar fi închiderea activităților care afectează producătorii locali și crearea unei presiuni asupra companiilor locale.
Îmbunătățirea protecției drepturilor consumatorilor și implementarea unui sistem care să încurajeze companiile să aplice regulile de protecție a consumatorilor și abordarea acestor probleme sistemice în cadrul de protecție a consumatorilor din România este crucială. Clarificarea atribuțiilor și mijloacelor de control ale ANPC, asigurarea independenței acesteia, dar împreună cu un mecanism de control al activității sale și promovarea aplicării uniforme în toate regiunile sunt pași esențiali către un sistem mai eficient și mai echitabil de protecție a consumatorilor.
Noutăți privind Investițiile Străine Directe (ISD)
Cadrul de screening ISD din România, așa cum este reglementat de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 46/2022 ("OUG 46/2022"), a suferit o serie de modificări în ultimul an. Deși nu toate aspectele controversate ale actului normativ au fost clarificate, cadrul legal continuă să se dezvolte.
Legea nr. 231/2024 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2023 a adus un nou set de modificări asupra regimului ISD din România. Domeniul de aplicare al OUG 46/2022 a fost extins pentru a acoperi investițiile UE și investitorii UE. În consecință, investițiile UE urmează un regim de notificare similar cu investițiile din afara UE.
Mai mult, un subiect fierbinte din ultimul an a fost includerea investitorilor/investițiilor românești în noțiunea de investitori și investiții UE. Prin urmare, ar trebui efectuată o analiză amănunțită a condițiilor investiției, chiar și în cazul unei investiții sau al unui investitor aparent național.
Evoluții recente ale Consiliului Concurenței din România
Consiliul Concurenței a lansat mai multe anchete/studii sectoriale privind sectoarele audiovizual și imobiliar pentru a verifica dacă există potențiale distorsiuni ale pieței.
Consiliul Concurenței a deschis investigații în ultimul an cu privire la întreprinderi care activează în următoarele industrii: sectorul IT&C, sectorul medical și farmaceutic, industria cu ridicata și cu amănuntul, sectorul reparațiilor auto, precum și piața serviciilor de citire a contoarelor de energie electrică. Multe dintre investigațiile recente au fost legate de licitații publice și riscurile asociate.
RECOMANDĂRILE FIC
Având în vedere experiența și cazurile ISD analizate și aprobate în ultimii doi ani, considerăm că ar trebui făcute anumite clarificări cu privire la sectoarele sensibile menționate de Hotărârea CSAT nr.73/2012 care intră sub controlul regimului ISD, ceea ce ar oferi astfel investitorilor predictibilitatea de care au nevoie atunci când planifică investițiile.
În plus, în ceea ce privește pragul peste care o investiție este supusă aprobării ISD, recomandăm clarificarea metodei de calcul în ceea ce privește valoarea investițiilor (de exemplu, care sunt elementele care trebuie luate în considerare pentru calcularea, evaluarea valorii investiției în cazul tranzacțiilor multijurisdicționale etc.).
Clarificările și orientările suplimentare privind regimul de screening ISD pot reduce blocajele birocratice și, astfel, pot îmbunătăți eficiența procesului de screening și pot promova mediul
Evoluții recente privind concurența neloială
România a adoptat în 2022 o nouă legislație în domeniul concurenței care introduce o nouă practică anticoncurențială, și anume valorificarea poziției superioare de negociere. Această practică este similară cu "abuzul de dependență economică", care a fost reglementat și de alte state membre ale UE.
Consiliul Concurenței a deschis recent investigații legate de potențiale practici de concurență neloială (cum ar fi valorificarea poziției superioare de negociere, discreditarea unui concurent, depășirea termenelor de plată, modificarea unilaterală a clauzelor contractuale).
Consiliul Concurenței a lansat o investigație pentru a evalua existența unei potențiale încălcări a concurenței legate de exploatarea și valorificarea unei poziții superioare de negociere. Aceasta marchează prima investigație a Consiliului Concurenței asupra acestui nou comportament anticoncurențial și arată, de asemenea, intențiile Consiliului Concurenței de a verifica și corecta acest tip de comportamente concurențiale.
Pentru a încuraja concurența loială, România ar putea elabora orientări adaptate IMM-urilor, pentru a le ajuta să înțeleagă ce constituie concurență loială, cum se pot proteja de concurenții mai mari și cum pot naviga în problemele antitrust. Deoarece IMM-urile reprezintă o mare parte a economiei României, oferirea de resurse, claritate și îndrumare pe tema practicilor de concurență loială va ajuta la dezvoltarea lor și poate împiedica, de asemenea, jucătorii mai mari să dăuneze IMM-urilor.
România ar putea privi îndeaproape modelul italian, pentru a reglementa explicit și abuzul de dependență economică în zona digitală. Conform legislației italiene, platformele digitale cheie sunt presupuse de jure a fi într-o poziție de negociere superioară.
Problemele legate de concurența neloială pot fi, de asemenea, prevenite și soluționate prin consolidarea colaborării cu celelalte state membre ale UE pentru a aborda și soluționa în mod eficace practicile transfrontaliere de concurență neloială
România ar putea facilita și institui mecanisme menite să facă schimb mai ușor de informații și bune practici cu alte state membre ale UE și cu autoritățile lor de concurență în scopul îmbunătățirii abordărilor de aplicare și de reglementare.
România a făcut progrese mari în combaterea concurenței neloiale. Prin punerea în aplicare a acestor recomandări sau a unor recomandări similare, România își poate perfecționa în continuare cadrul de reglementare privind concurența neloială, garantând astfel un mediu de piață echitabil pentru întreprinderi și, de asemenea, asigurându-se că jucătorii puternici de pe piață nu profită de întreprinderile mici.
Investițiile directe realizate atât de investitori non-UE, cât și de investitori UE (inclusiv români), care acoperă anumite zone și depășesc 2 milioane de euro, sunt supuse controlului și autorizării obligatorii din perspectiva securității naționale în cadrul regimului ISD românesc. Acest lucru a adăugat încă un nivel de complexitate planificării tranzacțiilor, care în prezent trebuie să ia în considerare notificările din mai multe unghiuri, cum ar fi verificarea ISD sau investigațiile în temeiul Regulamentului UE privind subvențiile străine, pe lângă cele tradiționale (de exemplu, controlul concentrărilor economice).
Necesitatea de a revizui tranzacțiile potențial problematice, în special în contextul geopolitic actual, este incontestabilă. Cu toate acestea, atât cadrul de examinare, cât și practica autorității ar trebui să fie atent echilibrate, astfel încât România să rămână o țară prietenoasă cu investitorii. Un sentiment general de imprevizibilitate, generat de domeniul larg de aplicare al revizuirii securității naționale – împreună cu lipsa de îndrumări oficiale – a dus la un aflux de notificări și, inevitabil, la întârzieri, acționând ca un factor de descurajare a investițiilor.
Clarificarea câmpurilor acoperite. În cadrul status quo-ului, este din ce în ce mai dificil să se concluzioneze cu o încredere rezonabilă că o tranzacție nu este în domeniul de aplicare pe baza domeniului de activitate în cauză. În absența unei intervenții suplimentare din partea autorității, investitorii pur și simplu nu dispun de instrumentele necesare pentru a face o astfel de decizie fără a se teme de riscul de nerespectare. FIC recomandă ca domeniile elaborate în sens larg (inclusiv, de exemplu, securitatea cetățeanului și a colectivităților, securitatea energetică – fără specificații suplimentare) să fie supuse interpretării oficiale, altfel orice tranzacție poate ajunge sub examinare.
Scutirea / crearea unui regim special pentru anumite categorii de investiții. FIC recomandă ca anumite tranzacții care, prin natura lor, sunt mai puțin susceptibile de a ridica probleme (de exemplu, restructurări interne) fie să fie excluse de la revizuire, fie cel puțin tratate printr-o procedură accelerată. Acest lucru ar contribui la obiectivul general de raționalizare a resurselor și operațiunilor autorității (permițându-i acesteia să se concentreze asupra preocupărilor reale de securitate națională), deblocând în același timp potențialul de investiții fără probleme.
Furnizarea unei metodologii clare în ceea ce privește valoarea. În timp ce cazurile convenționale pot fi mai ușor de abordat, investițiile iau adesea forma unor tranzacții multi-jurisdicționale (unde, de exemplu, nicio valoare nu este alocată în mod specific segmentului românesc) sau tranzacții care implică alte contraprestații decât numerarul. Elaborarea unor substituții adecvate pentru astfel de scenarii ar restrânge rezerva de notificări obligatorii la acele cazuri care au un anumit grad de relevanță pentru România din punct de vedere al valorii.