Mediul fiscal din România a suferit schimbări semnificative în ultimii doi ani, determinate de nevoia de consolidare fiscală și de aliniere la standardele internaționale. Printre evoluțiile cheie se numără implementarea regulilor Pilonului 2 OCDE începând cu anul 2024, ceea ce reprezintă o schimbare majoră în politica fiscală internațională, având ca scop asigurarea unei rate efective minime de impozitare de 15% pentru grupurile mari de companii multinaționale și naționale cu venituri consolidate anuale de cel puțin 750 milioane de euro. Ratificarea Instrumentului Multilateral (MLI) pentru prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS) în 2024 subliniază, de asemenea, angajamentul României față de cooperarea fiscală internațională.
În ceea ce privește evoluțiile fiscale interne, introducerea unui impozit minim pe cifra de afaceri în 2024, care vizează companiile cu o cifră de afaceri ce depășește 50 de milioane de euro, a fost o schimbare notabilă, având ca scop creșterea veniturilor bugetare. De asemenea, a fost introdus un impozit specific pe cifra de afaceri pentru entitățile care activează în sectorul petrolier și al gazelor naturale, precum și pentru instituțiile de credit, aplicat suplimentar peste impozitul pe profit standard, ceea ce contribuie la creșterea poverii fiscale în aceste sectoare. Impozitul pe construcții a fost reintrodus în 2025, la o cotă de 1% din valoarea construcțiilor deținute de contribuabili, pentru a sprijini suplimentar veniturile statului.
Pe lângă aceste modificări, guvernul român a făcut progrese importante în digitalizarea administrației fiscale. Implementarea unor sisteme precum SAF-T, RO e-factura și RO e-transport au ca scop eficientizarea administrării fiscale, creșterea eficienței și îmbunătățirea colectării datelor. Aceste eforturi reprezintă un pas esențial în modernizarea sistemului fiscal și în atingerea unui nivel mai ridicat de transparență și conformare.
Totuși, în ciuda acestor inițiative, mediul de afaceri continuă să se confrunte cu provocări într-un climat fiscal marcat de schimbări frecvente ale legislației și interpretărilor, uneori cu efect retroactiv. Această lipsă de predictibilitate creează incertitudine și îngreunează planificarea viitoare a companiilor, afectând negativ investițiile și creșterea economică. Cartea Albă 2025 subliniază necesitatea unui mediu fiscal mai stabil și predictibil, pledând pentru o mai mare claritate și un dialog deschis între factorii de decizie și mediul de afaceri, în vederea creării unui climat fiscal sustenabil și favorabil atât pentru companii, cât și pentru economia României.
Consultarea dintre autoritățile statului și comunitatea de afaceri este esențială pentru revizuirea atât a proiectului legislativ, cât și a punerii în aplicare a legislației existente. Acest lucru îmbunătățește calitatea legislației și sprijină aplicarea sa uniformă. Există încă o problemă continuă a legislației care este adoptată rapid, adesea într-un timp foarte scurt și cu puțin timp pentru ca mediul de afaceri să aibă o contribuție eficientă. Deși Ministerul Finanțelor are mai multe structuri concepute pentru a permite consultarea cu părțile interesate private cu privire la diferite domenii de interes în legătură cu politicile publice (de exemplu, Direcția pentru Politici Publice și Monitorizarea Actelor Juridice și Unitatea de Comunicare, Relații Publice, Mass-Media și Transparență), în practică nu există aproape niciun proces real de consultare cu mediul de afaceri cu privire la aceste aspecte. În plus, interpretările inspectorilor fiscali asupra legislației se schimbă frecvent, iar noi interpretări sunt aplicate și trecutului. Aceasta înseamnă că, în practică, regulile se pot schimba imprevizibil și dramatic.
În plus, în loc să se concentreze pe rezolvarea problemelor esențiale legate de colectare, cum ar fi combaterea evaziunii fiscale în legătură cu TVA și accize în sectoare sensibile (de exemplu, tutunul, alcoolul și cerealele), precum și combaterea muncii nedeclarate, autoritățile fiscale efectuează adesea inspecții fiscale îndelungate asupra contribuabililor onești, impunând sarcini administrative întreprinderilor.
În practică, există diverse situații în care diferențele de interpretare a legislației fiscale cauzate fie de o înțelegere adecvată a situației de fapt sau de drept din cauza autorităților statului, fie de lipsa de claritate a legii conduc la inițierea unor proceduri judiciare, adesea în cazuri de complexitate redusă, dar care au o durată semnificativă. Aceste proceduri adaugă o povară inutilă volumului de muncă al instanțelor, conducând astfel la o scădere a calității funcționării sistemului judiciar, deoarece demonstrează o lipsă de predictibilitate atât în ceea ce privește interpretarea legii, cât și abordarea adoptată de autoritățile administrative și judiciare.
Partea pozitivă este că, în contextul economic și social din ultimii trei ani, statul a oferit un sprijin semnificativ pentru a ajuta contribuabilii să treacă peste problemele cauzate de pandemia de COVID-19 și criza energetică în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Autoritățile fiscale au implementat anumite măsuri fiscale favorabile, cum ar fi (I) acordarea de avantaje fiscale pentru impozitul anual pe venit, contribuțiile de asigurări sociale și contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice; (II) Prelungirea termenului de depunere a Declarației unice pentru impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, termenul de depunere a Formularului 230, precum și termenul de plată a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice până la data de 30 iunie 2020 (inclusiv); (III) Introducerea unor facilități fiscale pentru pachetele de stimulare/bonusurile acordate de angajatori în perioada stării de urgență angajaților a căror activitate a implicat contactul direct cu publicul și care se aflau în risc de infectare cu COVID-19; (IV) acordarea de avantaje fiscale în legătură cu taxa anuală pe clădiri; (V) Anularea anumitor obligații auxiliare; (VI) Amânarea plăților impozitelor.
De asemenea, autoritățile au extins anumite măsuri de protecție socială și au emis norme de reglementare a dreptului de ședere în România pentru persoanele fizice străine, începând cu 15 mai 2020, în contextul pandemiei. Toate aceste măsuri, care au avut ca scop sprijinirea întreprinderilor în contextul pandemiei, au fost binevenite. În acest sens, considerăm că sunt binevenite măsuri precum extinderea facilității de scutire de impozit pentru profitul reinvestit și pentru investițiile în active utilizate în activitatea de producție și prelucrare, precum și în active reprezentând tehnologie, sau facilitățile fiscale pentru activitățile de cercetare-dezvoltare care au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2023, deoarece sprijină dezvoltarea mediului de afaceri.
Claritatea, stabilitatea și predictibilitatea legislației fiscale, precum și în implementarea și interpretarea acesteia sunt condiții esențiale în deciziile investiționale. Orice modificare a legislației, inclusiv interpretarea acesteia, ar trebui adoptată după consultare și aplicată în mod corespunzător de către autoritățile fiscale, numai pentru viitor, și cu suficient timp (de exemplu în 6 luni, conform legii) înainte de intrarea sa în vigoare, pentru ca mediul de afaceri să aibă timp să o pună în aplicare.
FIC recomandă un dialog constant și mai consistent între mediul de afaceri și Ministerul Finanțelor (MF) și reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) cu privire la predictibilitatea legii și aplicarea uniformă a acesteia. Ministerul ar trebui să ia în considerare înființarea unei structuri specifice (unitate/birou) pentru a organiza consultări/dialoguri specializate cu mediul de afaceri privind pregătirea/revizuirea întregii legislații. Această structură ar trebui să acționeze ca un hub central între experții din minister și public, să-și asume rolul de punct de contact și să proiecteze proceduri transparente pentru interacțiunea bidirecțională cu părțile interesate externe.
FIC îndeamnă, de asemenea, ca MF să acorde comunității de afaceri mai mult timp pentru a revizui proiectele de lege, astfel încât companiile să fie suficient de pregătite pentru a-și putea înțelege și respecta obligațiile fiscale. FIC recomandă, de asemenea, aplicarea principiului In dubio contra fiscum, pe baza căruia ori de câte ori o prevedere legală este neclară, aceasta ar trebui interpretată în favoarea contribuabilului.
FIC consideră că îmbunătățirea transparenței ar trebui să fie o prioritate centrală pentru autorități, deoarece aceasta ar duce la o creștere a predictibilității mediului fiscal românesc și ar spori încrederea în rândul investitorilor actuali și viitori. Lipsa de transparență în procesul legislativ compromite grav potențialul de dezvoltare economică, în principal pentru că descurajează atragerea investițiilor străine directe. O interpretare consecventă și coerentă a dispozițiilor legale, care vizează, printre altele, eliminarea situațiilor în care au fost exprimate opinii diferite, în ceea ce privește aplicarea retroactivă uneori controversată a anumitor dispoziții legale, ar contribui în mare măsură la îmbunătățirea transparenței.
Cooperarea este cheia pentru crearea unui mediu mai transparent și mai previzibil și, pentru a alimenta acest lucru, FIC propune în continuare o serie de pași pentru a aborda următoarele preocupări care au fost identificate:
Deciziile obligatorii și neobligatorii deja emise de autoritățile fiscale nu pot fi accesate de contribuabili. Chiar dacă acestea nu ar fi obligatorii pentru alți contribuabili, accesul la acestea ar aduce clarificări cu privire la modul în care ar trebui interpretată legea și ar contribui la un mediu fiscal mai transparent.
Scopul deciziilor obligatorii și neobligatorii este de a facilita cooperarea dintre autoritățile fiscale și companii prin eliminarea incertitudinii, iar termenul legal pentru emiterea acestora, în special pentru deciziile obligatorii, este prea lung. Mai mult, deși aceste termene sunt deja în unele cazuri nesatisfăcătoare pentru contribuabil (având în vedere urgența tranzacțiilor), situația este agravată de faptul că există și întârzieri frecvente din cauza consultărilor interne cu MF înainte de emiterea unei decizii fiscale.
În timpul inspecțiilor fiscale, autoritățile fiscale emit un proiect de raport și îl prezintă contribuabilului în discuția finală, care marchează încheierea inspecției fiscale. Chiar dacă contribuabilului i se permite să își prezinte observațiile, întrucât inspecția fiscală a fost deja închisă, acest proces este o simplă formalitate care rareori declanșează modificări în concluziile inspectorilor fiscali. În consecință, din punct de vedere practic, nu reprezintă un mecanism eficient de asigurare a dreptului contribuabilului de a-și apăra poziția. Mai mult, în timpul procesului administrativ, în timp ce autoritatea fiscală competentă se ocupă de contestații, contribuabilul nu este informat cu privire la concluziile la care s-a ajuns (nici măcar în timpul sau după audierea argumentelor contestației), ci primește pur și simplu decizia finală a autorităților fiscale, fără a avea posibilitatea de a-și exprima opinia.
Lipsa de transparență și predictibilitate în ceea ce privește procesele MAP face dificilă pentru contribuabili să urmeze un curs de acțiune sau să inițieze astfel de instrumente pentru a evita dubla impunere.
1.Crearea unei baze de date cu hotărâri neobligatorii și obligatorii
FIC recomandă crearea unui instrument de bază de date (cu respectarea deplină a principiului confidențialității), care să reunească toate deciziile fiscale obligatorii și neobligatorii emise/care urmează să fie emise de MF, în calitatea sa de autoritate emitentă legislativă, în legătură cu interpretarea fiecărui articol din Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea contabilității și orice legislație secundară conexă, pentru a normaliza și crea o abordare unitară a interpretării prevederilor legale relevante atât de către inspectorii fiscali, cât și de către contribuabilii din România. Pentru ca contribuabilul să aibă acces la subiectele și soluțiile furnizate anterior prin decizii obligatorii și neobligatorii, baza de date ar trebui să prezinte un nivel minim de detaliere.
2. Îmbunătățirea procesului de emitere a deciziilor obligatorii (SFIAS), a acordurilor prealabile privind prețurile (APA) și a avizelor fără caracter obligatoriu
FIC recomandă ca, dacă o reducere a termenelor existente nu este posibilă, cel puțin ar trebui luate măsuri pentru a se asigura că SFIAs/APA și scrisorile fără caracter obligatoriu sunt emise în aceste termene stabilite legal și clar și nu sunt întârziate.
FIC propune ca procesul să fie actualizat într-o manieră mai digitală, sporind transparența printr-o platformă online, i.e. o verificare online a stării întregului proces ar trebui să fie accesibilă de către contribuabilul solicitant, ar trebui să existe o platformă digitală pentru depunerea cererilor, programarea online a întâlnirilor de consultare ar trebui să fie posibilă etc.
FIC recomandă, de asemenea, implementarea unui mecanism de "acceptare tacită" în baza căruia aceste documente (i.e. APAs și SFIAs) sunt acceptate din oficiu dacă termenele prevăzute legal nu sunt respectate de autoritățile fiscale și nu se transmite nicio comunicare contribuabilului.
3. Intensificarea cooperării și comunicării între autoritățile fiscale și contribuabili în timpul inspecțiilor fiscale
Constatările inspecțiilor fiscale ar trebui prezentate contribuabililor într-un mod mai organizat înainte de discuția finală. FIC recomandă instituirea unei proceduri mai detaliate, astfel încât în timpul unui control fiscal, contribuabilul să fie notificat ori de câte ori inspectorii fiscali identifică un anumit subiect pe care încep să-l investigheze și pentru care ajung la o concluzie preliminară.
De asemenea, recomandăm o mai mare transparență în procesul de soluționare a contestațiilor și crearea unui cadru legal care să ofere contribuabilului dreptul de a fi informat cu privire la concluziile autorităților fiscale prin primirea unui proiect de decizie înainte de emiterea documentului final. Ar trebui să se acorde apoi un termen rezonabil pentru ca contribuabilul să își exprime opinia cu privire la acest proiect, cu opțiunea de a solicita o audiență la autoritățile fiscale înainte de emiterea deciziei oficiale privind contestația fiscală.
O altă opțiune de intensificare a cooperării ar fi existența unei proceduri de negociere/mediere aplicabilă în timpul inspecțiilor fiscale.
4. O procedură clară și detaliată în legătură cu procesul implicat în soluționarea unei proceduri amiabile
Întrucât în practică există o mulțime de cazuri în care procedurile amiabile durează foarte mult timp pentru a ajunge la o concluzie și există o lipsă de transparență la nivelul contribuabilului în ceea ce privește procesul de soluționare, FIC recomandă emiterea unei proceduri detaliate pentru a crește nivelul de transparență și predictibilitate pentru orice contribuabil care are în vedere inițierea unui MAP sau este deja implicat într-un MAP deschis, creând un mediu mai transparent în raport cu obligațiile și drepturile contribuabilului și care va oferi, de asemenea, un calendar clar al procedurii MAP și un stadiu actualizat legat de emiterea unei soluții/concluzii. Deși există deja o procedură generală, aceasta se referă doar la termenele generale și nu asigură transparența procesului în sine.
REFORMĂ FISCALĂ
În contextul geopolitic și economic actual, stabilitatea fiscală și predictibilitatea sunt esențiale pentru construirea unei relații de încredere între contribuabili și factorii de decizie în materie de politici publice. Lipsa de predictibilitate și schimbările în procesul legislativ sporesc incertitudinea cu privire la viitorul investițiilor în România.
Este necesară o abordare holistică a cadrului fiscal, a politicilor fiscal-bugetare, a administrației fiscale și a politicilor salariale, pentru a identifica măsuri durabile pentru buget și economie, asigurând echitatea fiscală, îmbunătățirea colectării, ajustarea dezechilibrelor și reducerea zonelor gri. Este vital ca autoritățile, împreună cu mediul de afaceri, să analizeze întregul cadru fiscal cu o perspectivă pe termen lung care să susțină consolidarea finanțelor publice în beneficiul atât al statului, cât și al sectorului privat.
COTA UNICĂ PE VENITURILE DIN SALARIU
Analiza practicilor macroeconomice și fiscale din ultimele 4-5 decenii arată că introducerea unui impozit unic pe veniturile salariale este asociată cu economiile în curs de dezvoltare sau dezvoltate care au un decalaj de nivel de trai în comparație cu statele mai dezvoltate. Impozitarea salariilor în România este ridicată, după cum subliniază studiile de specialitate.
În lipsa unei reforme structurale profunde a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), aplicarea și controlul unui sistem progresiv ar fi foarte dificil de gestionat și nu ar declanșa rezultatele scontate.
În plus, introducerea impozitării progresive a veniturilor, pentru a crește veniturile fiscale și a promova echitatea, este puțin probabil să contribuie la reducerea deficitului bugetar. Dimpotrivă, ar putea avea un impact negativ, având în vedere problemele cu care România se confruntă de mulți ani – și anume reducerea conformării individuale voluntare și corecte, colectarea ineficientă a taxelor și activitatea economică mai slabă decât se aștepta, aceasta din urmă fiind subliniată și de Comisia Europeană la jumătatea lunii noiembrie 2024.
FIC a publicat o analiză "Cât de oportună este modificarea impozitării veniturilor din salarii?" care prezintă o primă imagine de ansamblu a contextului economic al României, câteva scenarii posibile, practici în alte țări UE, câteva propuneri din partea FIC, precum și un rezumat al recomandărilor Băncii Mondiale, OCDE, FMI și Comisiei Europene pe tema impozitării veniturilor din muncă. Această scurtă analiză este o primă bază pentru dezbaterile viitoare, dar pentru o imagine completă, trebuie cuantificat efectul reintroducerii impozitării progresive asupra veniturilor bugetare totale, precum și efectul asupra economiei. În același timp, studiul nostru evidențiază faptul că diferite categorii de venituri bugetare au coeficienți de elasticitate diferiți.
Autoritățile trebuie să sprijine competitivitatea țării printr-un mecanism unic de impozitare care să asigure predictibilitatea și stabilitatea investițiilor private. Menținerea unui sistem de impozitare unică – un sistem simplu pentru contribuabili și autorități – este esențială pentru creșterea economică și pentru evitarea denaturărilor. Aplicarea și controlul acestui tip de sistem va fi mai ușor de gestionat și monitorizat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), sprijinind eforturile autorităților de reducere a evaziunii fiscale.
Reforma fiscală trebuie să asigure echitatea fiscală prin eliminarea scutirilor, abolirea impozitului minim pe cifra de afaceri și plafonarea CAS și CASS.
Reforma fiscală trebuie să introducă o distribuție egală a sarcinilor între sectorul public și cel privat. Este important ca planul de ajustare bugetară să asigure contribuții egale între reducerea cheltuielilor publice și creșterea veniturilor bugetului de stat.
Reforma fiscală trebuie să se bazeze pe digitalizarea și debirocratizarea veritabilă, introducând un set de indicatori-cheie de performanță pentru a îmbunătăți colectarea veniturilor și a urmări punerea în aplicare a măsurilor și reformelor angajate în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Prin menținerea cotei unice de impozitare, România poate continua să promoveze un mediu favorabil investițiilor, retenției forței de muncă și creșterii economice, asigurând în același timp un sistem fiscal echitabil și transparent.
Orice potențială creștere a impozitării trebuie implementată cu un plafon al contribuțiilor sociale. Această abordare ar contribui la crearea unui echilibru just în ceea ce privește sarcina fiscală, asigurându-se că creșterea nu afectează în mod disproporționat anumite segmente ale populației.
Cu toate acestea, menținerea cotei unice de impozitare în contextul actual este imperativă din mai multe motive:
În climatul economic actual, economia României are nevoie de investiții pentru a stimula creșterea și dezvoltarea. O cotă unică de impozitare este mai atractivă pentru investitori, deoarece oferă un mediu fiscal previzibil și simplu.
Menținerea cotei unice de impozitare este crucială pentru atragerea și reținerea lucrătorilor calificați pe piața românească. Un sistem fiscal simplificat face din România o destinație mai atractivă atât pentru talentele locale, cât și pentru cele internaționale.
Ajută la menținerea costurilor administrative scăzute atât pentru guvern, cât și pentru contribuabili. Această simplitate facilitează respectarea reglementărilor fiscale.
Promovează echitatea și transparența, care pot îmbunătăți încrederea publicului în sistemul fiscal. O mai mare încredere în sistemul fiscal poate duce la un sprijin public sporit și la niveluri mai ridicate de conformitate fiscală.
Interpretarea legislației fiscale românești și aplicabile de către ANAF și contribuabili rămâne unul dintre principalele domenii de litigiu în cadrul inspecțiilor fiscale.
Practica a arătat că rapoartele de inspecție fiscală și deciziile de impunere emise la închiderea inspecțiilor fiscale sunt frecvent atacate în instanță de către contribuabili și există din ce în ce mai multe cazuri în care hotărârile sunt în favoarea acestora din urmă. Aceasta înseamnă că interpretarea instanțelor de judecată se bazează pe un proces de evaluare juridică care trebuie înțeles și asimilat atât de ANAF, cât și de contribuabili. În aceste situații, ANAF își asumă o serie de costuri, sub formă de daune compensatorii plătite contribuabililor, precum și în ceea ce privește timpul și resursele alocate litigiilor pe care le pierd, ceea ce face ca întregul proces de administrare fiscală să fie mai puțin eficient. În mod similar, contribuabilii se confruntă cu costuri semnificative pentru acțiunile în instanță, precum și cu incertitudine în ceea ce privește aplicarea unui tratament fiscal până când instanța emite decizia.
O bază de date consolidată cu caracteristici de trasabilitate pentru fiecare cauză la diferitele instanțe din România, care să reunească deciziile fiscale și hotărârile emise de instanțele românești, ar aduce trei beneficii principale: 1. Ar duce la o îmbunătățire a procesului de alocare a resurselor ANAF începând cu analiza internă a riscurilor și o mai bună evaluare a costurilor vs. oportunităților, mai ales atunci când există jurisprudență care acoperă aspecte fiscale specifice unui sector economic sau modelului de afaceri și 2. Aceasta ar ajuta la aplicarea unitară a legislației în instanțele românești, în procedurile care judecă același principiu de bază. 3. Ar permite contribuabililor să aplice jurisprudența în cazurile lor și, prin urmare, să reducă riscurile de litigii cu ANAF și să sporească certitudinea conformării fiscale.
FIC recomandă crearea, în parteneriat cu Ministerul Justiției, a unei baze de date gratuite a jurisprudenței naționale existente în materie fiscală, care să permită trasabilitatea acțiunilor în justiție de la o instanță la alta. În special, deciziile fiscale luate de instanțele superioare, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), ar trebui să fie ușor de accesat de toate părțile interesate. FIC recomandă, de asemenea, crearea unor secții specializate în instanțele române axate doar pe probleme fiscale. Pentru a sprijini acest proces, FIC recomandă formarea profesională specifică a judecătorilor, cu ajutorul și participarea instituțiilor necesare asigurării cadrului instituțional de formare a judecătorilor, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Institutul Național al Magistraturii (INM) și cu sprijinul Camerei Consultanților Fiscali din România (CCF).
FIC sprijină eforturile depuse de autoritățile fiscale pentru combaterea evaziunii fiscale și pașii importanți întreprinși în direcția unei administrații fiscale mai digitalizate și mai eficiente.
Deși a fost creată o foaie de parcurs digitală, măsurile luate au pus o presiune a priori asupra contribuabililor și au creat o mulțime de provocări pentru comunitatea de afaceri pentru a se conforma în termenele stabilite de autoritățile fiscale. Deși obiectivele care stau la baza punerii în aplicare a acestor noi cerințe de raportare au merite incontestabile, termenii și forma acestora pot fi mai bine raționalizate. Mai jos sunt rezumate mai multe recomandări privind îmbunătățirea și eficientizarea acestui proces.
Mai sunt încă pași de făcut pentru introducerea raportării fiscale, pentru a oferi mai multă transparență asupra activităților comerciale ale companiilor și a impactului fiscal aferent, pentru a combate evaziunea fiscală, pentru a face activitățile administrației fiscale mai eficiente prin instrumente digitale îmbunătățite și pentru a sprijini contribuabilii, facilitând conformarea fiscală mai eficientă, reducând timpul necesar și costurile financiare.
În prezent, mai multe instrumente digitale au fost implementate de autoritățile fiscale pentru comunicarea cu contribuabilii.
Deși multe dintre ele oferă informații și instrumente valoroase pentru comunicațiile bidirecționale de date, obiectivele inițiale luate în considerare pentru crearea și evoluția lor în timp nu mai corespund nevoii actuale de comunicare extrem de eficientă cu comunitatea de afaceri. Mai mult, ar trebui incluse și procedurile interne de gestionare a cererilor din partea contribuabililor – există adesea cazuri în care răspunsurile către contribuabili sunt întârziate din cauza alocării cererilor între diferitele departamente și funcții din cadrul ANAF, care, din perspectiva contribuabililor, funcționează prea des ca o "cutie neagră".
Volumul mare de raportare a datelor de la contribuabili, volumul ridicat de legislație fiscală complexă și volumul mare de comunicare în jurul comunicărilor de rutină (provocări fiscale, administrație fiscală, altele) necesită o remodelare a platformelor de comunicare digitală existente puse la dispoziție de autoritățile fiscale.
Deși autoritățile fiscale au implementat proceduri interne pentru evaluarea diferitelor niveluri de risc pentru contribuabili, precum și procedura de audit fiscal intern, și au pus la dispoziție un instrument public valoros (Codul de procedură fiscală) pentru a sprijini partea administrativă a relației cu comunitatea de afaceri, există o nevoie semnificativă de mai multă transparență, predictibilitate și simplificare în acest domeniu.
Sursa: Raportul privind deficitul de TVA în UE 2024, Comisia Europeană
1. Raportarea conformității digitale
Accentul ar trebui să se pună pe un număr limitat de cerințe de raportare care pot fi utilizate mai eficient pentru atingerea obiectivului propus (cum ar fi SAF-T, e-Factura, e-Transport, casele de marcat electronice).
Ar trebui create canale de comunicare mai eficiente cu contribuabilii în ceea ce privește punerea în aplicare, menținerea și îmbunătățirea acestor raportări, astfel încât să se promoveze o relație de colaborare fiabilă și eficientă cu comunitatea de afaceri (cum ar fi grupuri de lucru eficace cu o agendă clară și planuri de acțiune pentru îmbunătățirea instrumentelor menționate mai sus);
Raportarea suprapusă și irelevantă ar trebui eliminată. Acest lucru creează confuzie, supraîncărcare și costuri inutile atât pentru administrația fiscală, cât și pentru contribuabili (cum ar fi e-TVA în forma actuală, D394, deoarece datele există deja în SAF-T).
Ar trebui să se acorde suficient timp contribuabililor pentru a se pregăti în mod corespunzător pentru adoptarea și implementarea eficientă a acestei noi raportări, autoritățile fiscale acționând ca un adevărat partener de afaceri care înțelege provocările comunității de afaceri, o sprijină prin prezentarea doar a unor cereri rezonabile, justificate și proporționale, căutând în același timp sprijinul comunității de afaceri pentru a urmări împreună obiectivele de combatere a evaziunii fiscale și modernizarea sistemului fiscal românesc.
2. Comunicarea digitală cu contribuabilii
Ar trebui implementată o platformă unică de comunicare în scopuri fiscale care să unifice Ministerul Finanțelor, site-urile ANAF, SPV, E-guvernare și altele.
În cadrul acestei platforme unice, rolurile de comunicare necesare ar trebui să fie alocate pentru mai multe secțiuni, cum ar fi, dar fără a se limita la:
O secțiune de raportare fiscală care facilitează raportarea tuturor declarațiilor fiscale.
O secțiune SAF-T
O secțiune de e-Factura
O secțiune de e-Transport
O secțiune case de marcat electronice
Comunicări legate de litigii
O secțiune cu clasificarea categoriilor de contribuabili urmăribile istoric (deoarece modificările recente ale criteriilor au făcut destul de dificilă analiza și urmărirea acestei categorii).
O secțiune de evaluare a scorului de risc.
O secțiune de cursuri de instruire fiscală.
O secțiune de impozite locale (pentru a permite raportarea digitală, unificată și standardizată și corespondența cu autoritățile fiscale locale din întreaga țară).
Procedurile interne din cadrul ANAF ar trebui să fie îmbunătățite în continuare, în ceea ce privește alocarea rolurilor și responsabilităților pentru a îmbunătăți timpul de răspuns către contribuabili pe baza comunicării prin SPV.
3. Evaluarea riscurilor digitale și cadrul de control fiscal
Un cadru pilot de control fiscal ar trebui să fie conceput într-o structură digitală simplificată și transparentă, care să permită contribuabililor să își evalueze atât propria evaluare a riscului fiscal prin intermediul platformei unice de comunicare, cât și să urmeze o matrice predefinită de audit fiscal; Acest lucru ar servi roluri educaționale, de îndrumare și de corecție. De asemenea, ar sprijini o relație transparentă și de încredere cu comunitatea de afaceri și ar face mai vizibile zonele de neconformitate. Un astfel de instrument nu ar avea ca scop eliminarea dreptului autorităților fiscale de a efectua audituri fiscale aprofundate, ci ar sprijini concentrarea într-un mod mai eficient asupra domeniilor care necesită audituri ample reale.
Ar trebui conceput un format structurat și standardizat al programului de formare fiscală, accesibil atât comunității de afaceri, cât și personalului autorităților fiscale, pentru a consolida o înțelegere comună a principiilor fiscale și a interpretărilor legislației fiscale existente. Acest proiect va continua să consolideze încrederea în relația dintre autoritățile fiscale și comunitatea de afaceri. De asemenea, ar crea o platformă educațională puternică în probleme fiscale, ar reduce litigiile fiscale costisitoare și, în cele din urmă, ar încuraja conformarea fiscală.
Apreciem eforturile depuse de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru a aborda provocările reducerii conformării voluntare a obligațiilor fiscale de către persoanele fizice. Recunoscând decalajul semnificativ de conformitate cu impozitul pe venitul persoanelor fizice și necesitatea unor eforturi clare pentru a crește conformarea voluntară, în 2023, ANAF a elaborat și publicat prima sa strategie sectorială, Strategia de creștere a conformității fiscale voluntare a persoanelor fizice în domeniul impozitului pe venitul persoanelor fizice în România pentru 2023 - 2025, menită să crească conformitatea în acest domeniu critic.
De atunci, ANAF a întreprins diverse acțiuni, cum ar fi: modificări normative pentru impozitarea la sursă pentru anumite tipuri de venituri, multiple sesiuni on-line pentru contribuabilii individuali, publicarea de ghiduri specifice tipului de venit, o campanie de comunicare cu scrisori adaptate grupurilor țintă specifice (pe baza analizei datelor din numeroase surse), prezentări educaționale în școli, rapoarte trimestriale privind acțiunile ANAF și rezultatele aferente, acoperind și contribuabilii individuali, precum și introducerea unei penalități majorate de 70% pentru veniturile nedeclarate și veniturile din surse neidentificate.
În timp ce programele de amnistie fiscală (cum ar fi cele șase amnistii oferite de guvernul român în perioada 2015 – 2024) pot oferi un impuls pe termen scurt al veniturilor și pot îmbunătăți conformitatea, este important să recunoaștem că acestea implică și riscuri legate de corectitudine și eficacitate pe termen lung. Bazându-se pe amnistiile fiscale ca soluție recurentă se pot submina eforturile pe termen lung ale administrației fiscale de a crește conformitatea. Amnistiile frecvente pot eroda eficacitatea măsurilor periodice de asigurare a respectării legislației și pot reduce stimulentul contribuabililor de a se conforma în mod voluntar în mod continuu.
FIC recomandă ANAF să continue și să își intensifice eforturile în acțiunile propuse pentru a se asigura că obiectivele stabilite în Strategia Sectorială (inter alia cele legate de o identificare mai eficientă a contribuabililor cu risc crescut de evaziune fiscală) sunt îndeplinite până la sfârșitul anului 2025.
Mai mult, FIC recomandă o evaluare a eficacității amnistiilor (în ceea ce privește veniturile colectate și, mai important, în ceea ce privește creșterea conformității ulterioare), precum și publicarea detaliilor veniturilor colectate și desfășurarea unei campanii informative. Mai mult, FIC consideră, de asemenea, că ar trebui introduse sancțiuni mai mari pentru neconformitate, în timp ce ar trebui oferite stimulente pentru contribuabilii care își îndeplinesc obligațiile fiscale în mod proactiv. În plus, ar trebui să continue eforturile de simplificare a procesului de înregistrare și conformitate fiscală..
Credem că astfel de acțiuni ar contribui la reducerea decalajului fiscal, la reducerea dimensiunii economiei subterane, la creșterea conformității fiscale viitoare și la generarea unor condiții de concurență echitabile.
FIC salută măsurile puse în aplicare prin Ordonanța Guvernului nr. 11/2021, care prevede, ca regulă generală, că cererile de rambursare a TVA trebuie soluționate fără un audit fiscal prealabil (cu anumite excepții). Cu toate acestea, în cazul în care o cerere de rambursare a TVA este soluționată printr-o inspecție fiscală prealabilă, perioada în care se efectuează inspecția fiscală depășește frecvent termenul de 90 de zile. În plus, există, de asemenea, întârzieri semnificative între data la care rambursarea este aprobată și rambursarea efectivă.
Mai mult, dobânzile la rambursările de impozit întârziate sunt acordate în prezent contribuabililor doar în anumite condiții, iar cererile sunt adesea ignorate de autoritățile fiscale, obligând contribuabilul să dea în judecată pentru recuperarea dobânzii.
Autoritățile fiscale și/sau Guvernul ar trebui să implementeze măsurile necesare pentru soluționarea cererilor de rambursare a TVA depuse de contribuabili în termenul legal de 90 de zile și să se asigure că rambursările sunt procesate și plătite într-un interval de timp rezonabil.
În cazul în care apar întârzieri, autoritățile fiscale ar trebui să fie obligate să plătească dobânzi automat pe baza cazierului fiscal al fiecărei societăți la momentul efectuării rambursării, cu condiția îndeplinirii cerințelor legale.
În 2021, a fost introdus un regim de consolidare a impozitului pe profit pentru entitățile românești. Această reformă a fost mult așteptată și ar putea contribui la atragerea investitorilor (grupuri de entități) în România, prin crearea unui regim de deținere adevărat și autentic.
Deși consolidarea impozitului pe profit a fost o reformă mult așteptată, de care beneficiază grupurile de societăți românești, existența unor criterii restrictive de eligibilitate pentru a fi considerată membră a unui grup de impozitare a societăților și eventualele sancțiuni aplicabile, în anumite condiții specifice, grupului fiscal odată constituit de acesta, au condus la un număr extrem de scăzut de entități din grup care aplică sistemul de consolidare fiscală, ceea ce înseamnă că, în practică, puțini au obținut beneficiile acestei reforme.
Prin urmare, pentru a spori atractivitatea sistemului de consolidare a impozitului pe profit, FIC recomandă reglementarea anumitor măsuri fiscale în scopul reducerii cotei de participație minimă pentru membrii grupului, abrogarea sau limitarea perioadei în care se impun taxe de întârziere în cazul dizolvării grupului sau al ieșirii membrilor grupului, precum și abrogarea sancțiunilor legate de inițierea unui control fiscal asupra unui membru care iese din grupul de impozitare a societăților în cazul reorganizării sau vânzării acțiunilor membrilor.
Deși FIC salută proiectul de reglementare contabilă privind modul în care ar trebui înregistrată decontarea impozitului pe profit între membri, FIC recomandă, de asemenea, adoptarea unei proceduri specifice pentru a determina cuantumul impozitului pe profit care ar trebui alocat fiecărui membru individual.
Legea nr. 33/2024 a eliminat posibilitatea contribuabililor nerezidenți de a desemna un reprezentant fiscal global în scopul îndeplinirii obligațiilor de TVA în legătură cu importurile de bunuri în România, dacă acestea sunt urmate de livrări intracomunitare.
Conform expunerii de motive a Legii nr. 33/2024, posibilitatea a fost eliminată deoarece obligațiile de TVA menționate mai sus pot fi îndeplinite și de către reprezentantul fiscal definit la art. 319, alin. 7 din Codul fiscal.
În practică, lipsa posibilității (înainte de 2021) de a numi un reprezentant fiscal global în România s-a dovedit a fi unul dintre principalele motive pentru care companiile străine au fost reticente în a-și direcționa importurile prin România și a determinat multe să apeleze la alte țări UE (de exemplu, Germania, Olanda, Belgia).
În consecință, FIC încurajează reintroducerea unei astfel de facilități în România. Deși eliminarea a fost decisă în baza faptului că obligațiile de TVA pot fi îndeplinite de către reprezentantul fiscal definit la art. 319, alin. 7 din Codul fiscal, acest lucru ar impune nerezidentului să se înregistreze în scopuri de TVA în România (prin reprezentare indirectă). Având în vedere implementarea recentă a SAF-T, RO e-factura, RO e-transport și alte măsuri de digitalizare care au impact și asupra contribuabililor nerezidenți cu înregistrare în scopuri de TVA în România, costurile de conformitate asociate sunt acum semnificativ mai mari decât în anii precedenți.
Reintroducerea acestor măsuri ar putea oferi un impuls valoros economiei locale, în special în Constanța, aducând beneficii deosebite companiilor românești de transport/logistică.
Modificările aduse în 2022 Legii offshore (Legea nr.256/2018) au inclus prevederi mai favorabile privind exploatarea gazelor naturale în Marea Neagră, deblocând investițiile în zonă. Ca urmare, faza de exploatare a început într-un bloc offshore, în timp ce faza de dezvoltare are loc într-un alt bloc offshore. Modificările din 2022 sunt încă valabile.
Una dintre cele mai importante modificări aduse în Legea Offshore a fost legată de regimul fiscal pentru investițiile în acest domeniu, care a devenit mai permisiv.
Una dintre modificările cu impact ridicat pentru investitori este creșterea de la 30% la 40% a nivelului maxim de deducere a investițiilor în segmentul upstream (explorare și producție) pentru determinarea impozitului de mai sus, precum și faptul că legea Offshore în forma sa actualizată permite ca astfel de investiții să fie deduse și din rezultatul impozitului pe profit al producătorilor – scăzând povara fiscală semnificativă a investitorilor din Zona Economică Exclusivă a Mării Negre.
Toate măsurile de mai sus, precum și faptul că nivelul de impozitare a companiilor va rămâne neschimbat pe toată durata contractului de concesiune, au fost implementate într-un efort de a crea un cadru juridic mai stabil, previzibil, neutru, flexibil și competitiv, necesar pentru atragerea investițiilor și în conformitate cu recomandările FIC din perioadele anterioare.
Cu toate acestea, ca urmare a contextului economico-social actual și în conformitate cu regulamentul UE privind o intervenție de urgență pentru a aborda prețurile ridicate la energie, sectorul energetic din România a fost afectat de diverse probleme fiscale în ultimul an. De exemplu, pe parcursul anului 2024, a fost introdus un impozit suplimentar pe cifra de afaceri ("STT") de 0,5% aplicat cifrei de afaceri ajustate pentru companiile care își desfășoară activitatea în sectorul petrolului și gazelor, în plus față de impozitul standard pe profit datorat. Acest lucru s-a aplicat numai companiilor de petrol și gaze cu o cifră de afaceri mai mare de 50 de milioane de euro. Începând cu 2025, se va aplica tuturor companiilor de petrol și gaze, indiferent de nivelul cifrei de afaceri.
Mai mult, chiar dacă nu este specific energiei, companiile care desfășoară operațiuni în Zona Economică Exclusivă a Mării Negre vor fi, de asemenea, supuse regulilor Pilonului 2 în România dacă fac parte din grupuri multinaționale care depășesc venituri de cel puțin 750 mil. EUR în cel puțin doi din ultimii patru ani. Ca urmare, în România ar putea fi datorat un impozit minim intern calificat, în plus față de impozitul standard pe profit și STT.
La sfârșitul lunii mai 2024, a fost introdusă și o actualizare binevenită a legislației fiscale. Autoritățile au definit teritoriul României la Marea Neagră din punct de vedere vamal, accize și TVA ca fiind de până la 12 mile marine (în timp ce înainte de această schimbare a legii, teritoriul accizelor și TVA era de până la 200 de mile marine). Această modificare a aliniat legislația fiscală și a simplificat operațiunile de dezvoltare care vor avea loc în Zona Economică Exclusivă a Mării Negre.
Sunt necesare investiții substanțiale în sectorul energetic pentru a asigura securitatea și independența energetică a României. Claritatea, stabilitatea, predictibilitatea și transparența cadrului legislativ rămân criterii vitale pentru investitorii din acest sector.
În ultimul an, majoritatea măsurilor aplicabile acestui sector au fost adoptate prin Ordonanțe de Urgență, fără timpul necesar pentru consultare. În consecință, FIC recomandă ca viitoarele modificări care afectează sectorul energetic, în special cele cu impact asupra operațiunilor desfășurate în Zona Economică Exclusivă a Mării Negre, să fie discutate în detaliu cu mediul de afaceri.
Având în vedere termenele limită strânse și multiplele schimbări din ultimul an, jucătorii de pe piață încă depun eforturi majore pentru a se adapta și a respecta aceste noi reglementări. Ca atare, FIC recomandă, de asemenea, ca modificările viitoare, dacă sunt absolut necesare, să țină cont de nevoia de stabilitate și să fie concepute astfel încât să aibă efecte minime asupra planurilor de afaceri existente și viitoare ale investitorilor din acest sector, care este important din punct de vedere strategic pentru țară.
Reinvestirea profiturilor ajută companiile să se dezvolte și, indirect, să contribuie la dezvoltarea economiei în ansamblu și, implicit, la o creștere a veniturilor bugetare.
În România, legislația fiscală a stipulat pentru câțiva ani faptul că companiile pot beneficia de scutirea de impozit pentru profiturile reinvestite în echipamente tehnologice, calculatoare și echipamente periferice, case de marcat, programe informatice, precum și dreptul de utilizare a programelor informatice, produse și/sau achiziționate, care sunt puse în funcțiune și utilizate în scopuri comerciale.
Începând cu 1 ianuarie 2023, aplicarea stimulentului fiscal a fost extins la alte active utilizate în industria de producție și prelucrare și la activele implicate în procesele de retehnologizare. Această măsură este binevenită din punctul de vedere al comunității de afaceri, având în vedere provocările economice actuale.
Pentru a stimula și mai mult investițiile, recomandăm următoarele:
Extinderea în continuare a listei de active – de exemplu, pentru a include în această categorie vehicule noi, stimulând astfel contribuabilii să-și reînnoiască flota de vehicule.
Acordarea posibilității de aplicare a stimulentului fiscal într-o etapă ulterioară, dacă în perioada curentă societatea nu are profit contabil, permițând astfel companiilor aflate într-o fază inițială de investiții (în care există în general pierderi contabile) să beneficieze de acest stimulent.
Includerea unei perioade minime în care rezerva aferentă acestui stimulent ar trebui menținută, fără a impune impozite pe utilizarea sa ulterior.
Introducerea posibilității de a obține o rambursare în numerar, astfel încât acest stimulent fiscal să poată fi considerat un credit fiscal rambursabil calificat în scopul pilonului doi.
Sistemul de pensii private obligatorii (Pilonul 2), care acoperă în prezent 8,2 milioane de membri participanți (la sfârșitul T3 2024), trebuie protejat prin menținerea stabilității și previzibilității juridice.
Sistemul de pensii private facultative (Pilonul 3), care gestionează economiile a aproape 800.000 de participanți la 30 septembrie 2022, ar trebui consolidat prin stimulente fiscale sporite pentru a facilita utilizarea acestor fonduri de către mai multe categorii de lucrători. Stimulente fiscale mai semnificative au fost deja implementate în statele membre vecine ale UE pentru a încuraja economiile private pentru pensii și, implicit, reducerea presiunii asupra bugetului public de pensii pe termen lung.
Fondurile de pensii private oferă finanțare stabilă pentru economie. Astăzi contribuie la dezvoltarea piețelor financiare din România și, în viitor, vor reduce presiunea asupra bugetului de stat în contextul îmbătrânirii demografice.
Odată cu creșterea fondurilor de pensii, este esențial ca posibilitățile de investiții în contribuții să crească într-un ritm similar. Dezvoltarea în continuare a pieței de capital din România este necesară pentru a permite fondurilor de pensii să construiască un portofoliu de investiții mai diversificat.
FIC salută creșterea ratei de contribuție direcționată către fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul 2) de la 3,75% în prezent la 4,75% începând cu 1 ianuarie 2024. Considerăm că este un pas intermediar pentru atingerea cât mai curând a ratei de contribuție de 6%, așa cum a fost stabilită inițial în Legea nr. 411/2004. În plus, recomandăm creșterea deductibilității fiscale aplicabile contribuțiilor angajatorilor la fondurile de pensii facultative (Pilonul 3) de la 400 de euro pe an la 1.200 de euro pe an.
FIC recomandă, de asemenea, stimularea accesului la piețele de capital prin simplificarea reglementărilor și o actualizare a legislației privind pensiile pentru a crea un cadru pentru o diversificare mai mare a portofoliilor de investiții ale fondurilor de pensii.
Cota fixă a impozitului pe venitul persoanelor fizice a fost stabilită în 2018 la 10%, iar România are contribuții sociale ridicate (neplafonate) pentru profesioniștii calificați care obțin venituri salariale.
Din februarie 2017, plafonarea contribuțiilor sociale la 5 salarii medii lunare brute pentru angajați (de 5 ori * 2.681 lei = 13.405 pe lună pentru anul 2016) a fost eliminată.
Pentru liber profesioniști, plafonul contribuției de sănătate de 10% din venitul impozabil din activități independente a crescut la 60 de salarii minime brute pe an începând cu 2024, iar plafonul actual pentru 2025 este stabilit la 243.000 lei.
Cu toate acestea, plafonarea contribuției de pensie de 25% rămâne la 24 salarii minime brute; astfel pentru 2025 este de 97.200 lei.
Plafonul contribuției de sănătate pentru alte surse de venit precum dividende, câștiguri de capital, chirii etc. a rămas la maximum 24 de salarii minime brute, care pentru 2025 este de 97.200 lei, în timp ce nu se datorează nicio contribuție obligatorie la pensie.
Plafonul aplicabil Contribuțiilor de Securitate Socială ar trebui aliniat pentru toate tipurile de venituri, inclusiv veniturile salariale, astfel cum se întâmplă în prezent pentru acest tip de venit, fără a se aplica plafoane.
Conform Codului fiscal, toate accizele la produsele din energie, tutun și alcool au crescut la 1 ianuarie 2024. În plus, a urmat o a doua creștere în iulie pentru benzină și motorină fără plumb. În consecință, accizele la benzina fără plumb au crescut la 2.019 lei la 1.000 de litri în ianuarie și la 2.382,84 lei în iulie. Accizele la motorină au crescut la 1.850 de lei la 1.000 de litri în ianuarie și la 2.183,85 lei în iulie.
Majorările accizelor pentru toate produsele din tutun și nicotină au fost devansate din aprilie până în ianuarie, ceea ce a dus la aplicarea majorărilor cu trei luni mai devreme decât era prevăzut inițial în Codul fiscal. Mai mult, acciza la țigări a fost majorată cu 2,5% peste nivelul provizionat, majorându-l de la 626,97 lei la 1.000 de țigări la 672,97 lei (în loc de 655,97 lei). Mai mult, în 2024, a fost introdusă o nouă acciză nearmonizată de 115 lei pe kilogram pentru pungile de nicotină. Pentru toate produsele din tutun și nicotină, nivelurile accizelor sunt programate să crească din nou în aprilie 2025 și aprilie 2026, conform calendarelor prezentate în anexele Codului fiscal.
Spre sfârșitul anului 2024, s-a decis majorarea accizei la bere, la băuturi spirtoase și vinuri spumante pentru următorii doi ani, conform unui nou calendar, înlocuind metoda anterioară de ajustare a accizei în funcție de inflație. Acciza la bere a fost majorată cu 4,3% pentru 2025 (comparativ cu 2024) și cu 5% pentru 2026 (comparativ cu nivelul stabilit pentru 2025). În plus, accizele la băuturile spirtoase și spumante au crescut cu 4,4% începând cu 1 ianuarie 2025.
Toate accizele au în prezent calendare pentru 2025 și 2026, care ar trebui menținute pentru a asigura previzibilitatea fiscală. Factorii de decizie nu ar trebui să utilizeze în mod abuziv prevederea nou introdusă în Codul Fiscal care permite creșterea impozitelor sau introducerea altora noi din cauza situației extraordinare a unei proceduri de deficit bugetar excesiv. Ei ar trebui să fie atenți la analiza Băncii Naționale, care a subliniat în ultimele sale rapoarte privind inflația că, creșterile accizelor au avut un impact semnificativ asupra ratei inflației. Ajustările trebuie gestionate cu atenție pentru a evita amplificarea presiunilor inflaționiste. În timp ce creșterile accizelor au contribuit la creșterea veniturilor, acestea au exercitat și presiuni inflaționiste asupra prețurilor de consum.
În anul următor, în cadrul negocierilor privind revizuirea Directivei 2011/64/UE (TED) privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, poziția României ar trebui să reflecte calendarele accizelor pentru 2025 și 2026. În prezent, acciza la țigări în România este de 136 EUR la 1.000 de țigări; mai mare decât în toate celelalte țări din regiune, inclusiv în UE și în afara UE. În plus, armonizarea accizelor la țigări la nivel european trebuie să ia în considerare atât puterea de cumpărare (care este sub media europeană din România), cât și contextul geopolitic. România are peste 2.000 km de graniță cu state non-UE și un război la granița sa de nord-est, ceea ce ar putea încuraja din nou comerțul ilicit dacă accizele sunt stabilite prea mult.
Noul impozit minim global datorat de marile grupuri multinaționale și naționale de companii, cu o cifră de afaceri consolidată (la nivel de grup) de cel puțin 750 de milioane EUR în cel puțin doi din cei patru ani anteriori anului de referință, a intrat în vigoare în ianuarie 2024. Directiva 2523/2022 a fost transpusă în legislația română prin Legea 431/2023.
Această nouă legislație creează un sistem prin care trebuie colectată o sumă suplimentară de impozit (o "taxă suplimentară") de fiecare dată când cota efectivă de impozitare a unui grup multinațional sau național dintr-o anumită jurisdicție este sub 15%. Indicatorul ratei efective de impozitare este calculat pe baza unor norme specifice care implică ajustări complexe ale indicatorilor situațiilor financiare, cu excepția cazului în care este îndeplinit unul dintre testele sferei de siguranță. Calculele se fac la nivel jurisdicțional și nu la nivelul entității, ceea ce oferă un nivel suplimentar de complexitate procesului.
FIC salută modul în care legea a fost transpusă în legislația națională și apreciază eforturile continue ale Ministerului Finanțelor de a lucra și de a coopera cu profesioniștii din mediul de afaceri.
Deși Directiva 2523/2022 este bine transpusă în legislația națională, anumite aspecte trebuie clarificate pentru a permite o interpretare și o aplicare mai eficace a legii.
În consecință, una dintre recomandările FIC este clarificarea dacă Codul fiscal conține stimulente fiscale care se pot califica drept credite fiscale rambursabile din perspectiva pilonului doi și, prin urmare, pot contribui la creșterea cotei efective de impozitare. Mai mult, dacă nu există astfel de stimulente, FIC recomandă cu tărie ca Ministerul Finanțelor să adopte o abordare concentrată pentru adaptarea stimulentelor fiscale existente (de exemplu, stimulente legate de cercetare și dezvoltare, precum și stimulente legate de profitul reinvestit și sponsorizare), astfel încât acestea să se poată califica drept credite fiscale rambursabile.
FIC consideră că primii pași în această direcție ar trebui să se concentreze pe transformarea stimulentelor fiscale legate de cercetare și dezvoltare, mai ales având în vedere că jurisdicțiile învecinate, cum ar fi Ungaria, și-au transformat deja stimulentele fiscale în credite fiscale rambursabile calificate din perspectiva pilonului doi. Astfel de acțiuni imediate ar ajuta România să-și crească și/sau să-și păstreze avantajul competitiv în regiune.
FIC subliniază, de asemenea, necesitatea unei abordări consecvente la nivel de piață în ceea ce privește calcularea ratei efective de impozitare. Prin urmare, publicarea unei liste cuprinzătoare a impozitelor care pot fi considerate acoperite din perspectiva Pilonului 2 ar fi binevenită. În plus, este necesar să se clarifice standardele contabile care trebuie utilizate pentru calculul cotei efective de impozitare în cazurile în care entitățile din grup din România au dreptul să utilizeze situațiile financiare locale pentru a calcula impozitul suplimentar.
FIC consideră că sunt necesare clarificări ale măsurilor CbC, prin intermediul normelor de aplicare, în special în cazurile în care entitățile românești care fac parte din grupuri mari utilizează standarde contabile autorizate/acceptate, altele decât GAAP locale și ca bază de raportare în scopuri CbC.
Având în vedere cele de mai sus, și faptul că această taxă este nouă și extrem de complexă, FIC recomandă emiterea unor norme de aplicare care să includă clarificarea aspectelor menționate anterior, pentru a permite o abordare consecventă pentru contribuabili.
De asemenea, FIC recomandă modificarea Codului Fiscal existent pentru a reglementa cât mai curând posibil un nou design de stimulente fiscale pentru a sprijini menținerea și creșterea competitivității României.
La nivel global și în cadrul Uniunii Europene, există un interes semnificativ pentru atragerea investițiilor în cercetare și dezvoltare (R&D), datorită rolului lor esențial în stimularea inovării, a creșterii economice și a competitivității. Țările din întreaga lume recunosc că investițiile în cercetare și dezvoltare duc, inter-alia, la progrese tehnologice, la îmbunătățirea productivității și la crearea de locuri de muncă de mare valoare.
Diverse rapoarte (de exemplu, de la Banca Mondială și OCDE) oferă date relevante legate de investițiile în cercetare și dezvoltare și stimulentele fiscale disponibile în numeroase țări. Aceste stimulente sunt concepute pentru a încuraja inovarea și creșterea economică prin reducerea sarcinii financiare asupra întreprinderilor care investesc în cercetare și dezvoltare.
FIC apreciază eforturile autorităților române de a clarifica și îmbunătăți legislația privind facilitățile fiscale pentru cercetare și dezvoltare. Un cadru transparent, obiectiv și predictibil pentru aplicarea acestor stimulente are rolul de a stimula companiile să facă investiții în astfel de activități cu valoare adăugată.
Susținerea investițiilor în cercetare și dezvoltare este o prioritate și pentru autoritățile române, așa cum se reflectă în Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă pentru 2022-2027, care conține o țintă propusă de a atinge 1% din PIB pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare din sectorul de afaceri până în 2027. Cu toate acestea, România se confruntă cu provocări semnificative în acest domeniu și se află printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile de cercetare și dezvoltare ca procent din PIB. Astfel de date sunt relevante atunci când se evidențiază necesitatea unor investiții sporite și a unor politici mai eficiente pentru a stimula acest sector crucial.
Deși diverse stimulente fiscale pentru cercetare și dezvoltare au fost introduse treptat în legislația fiscală românească din 2009 (de exemplu, o deducere suplimentară de 50% a cheltuielilor eligibile pentru calculul impozitului pe profit, amortizarea accelerată pentru echipamentele utilizate în activități de cercetare și dezvoltare, precum și scutirea de impozit pe veniturile salariale), aplicarea practică a unor astfel de facilități fiscale a fost limitată până în 2022 (când a fost creat Registrul Experților și a fost emisă metodologia de certificare a cercetării și dezvoltării).
Pentru a continua pașii pozitivi în direcția creșterii investițiilor în cercetare și dezvoltare, având în vedere o perspectivă practică și pe baza feedback-ului primit de la companiile direct implicate în astfel de activități, ar putea fi luate în considerare următoarele aspecte:
Extinderea recentă a stimulentului fiscal pentru cercetare și dezvoltare la companiile supuse impozitului minim pe cifra de afaceri a demonstrat interesul Guvernului de a atrage și reține investițiile în cercetare și dezvoltare în România. Cu toate acestea, având în vedere prevederile locale referitoare la introducerea Regulilor Model ale Pilonului 2 al OCDE, în vigoare de la 1 ianuarie 2024 în România, există riscul ca beneficiile fiscale prevăzute de Codul Fiscal în legătură cu deducerea suplimentară pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare să nu mai reprezinte un beneficiu real pentru contribuabilii supuși impozitului minim global. Astfel, deducerea suplimentară pentru activitățile de cercetare și dezvoltare poate deveni inaplicabilă pentru multe companii, ceea ce ar putea face România mai puțin atractivă pentru investiții.
În schimb, diferite jurisdicții din Europa și din afara acesteia (de exemplu, Franța, Germania, Irlanda, Belgia, Slovacia și Austria) au luat deja în considerare modificări ale sistemelor lor actuale de stimulente pentru cercetare și dezvoltare și au implementat mecanisme care nu sunt afectate de Pilonul 2, de obicei sub formă de credite fiscale (adică se încadrează în definiția creditelor fiscale rambursabile calificate conform regulilor Pilonului 2).
Majoritatea jurisdicțiilor din regiunea Europei Centrale și de Est (de exemplu, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria) acordă deduceri de peste 100% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile pentru activitățile de cercetare și dezvoltare și, în unele cazuri, sunt permise deduceri suplimentare de până la 200% sau chiar 300% (de exemplu, Lituania, Ungaria, Polonia).
Din 2017, Codul Fiscal a oferit o scutire de impozit pe profit pe 10 ani pentru contribuabilii implicați exclusiv în activități de inovare/cercetare și dezvoltare. Cu toate acestea, acest beneficiu nu a fost niciodată aplicat din cauza limitărilor practice și a absenței legislației de sprijin pentru aplicarea sistemului.
În concluzie, deși au fost făcute o serie de inițiative pentru a sprijini cercetarea și dezvoltarea prin diverse stimulente fiscale, există provocări practice și legislative semnificative care trebuie abordate.
Ar trebui să aibă loc discuții între mediul de afaceri și autoritățile române cu privire la modificarea actualului sistem român de stimulente fiscale pentru profit în cercetare și dezvoltare, astfel încât acesta să îndeplinească cerințele pentru un credit fiscal rambursabil calificat conform regulilor Pilonului 2, care, odată începute, ar trebui să continue în vederea adoptării unor astfel de modificări cât mai curând posibil.
Pentru a ajuta România să fie mai competitivă în regiunea Europei Centrale și de Est, ar fi benefic să se ia în considerare creșterea procentului de deducere suplimentară (în prezent 50%) în scopul impozitului pe profit (n.b. coroborât cu modificările propuse legate de impactul Pilonului 2), urmând exemplul statelor vecine care au implementat rate de deducere semnificativ mai mari.
Legislația ar trebui clarificată în ceea ce privește scutirea de impozit pe profit pe 10 ani pentru societățile care desfășoară exclusiv activități de cercetare și dezvoltare. Elaborarea unor reguli de aplicare clare și fezabile care să permită aplicarea efectivă a acestui stimulent ar oferi României un avantaj competitiv semnificativ în comparație cu alte state europene, în special având în vedere anunțurile recente de investiții în sustenabilitate, prin noi tehnologii și energie regenerabilă, precum și alte domenii de creștere viitoare care au potențialul de a crește nivelul activității de cercetare și dezvoltare. De asemenea, ar trebui examinată coordonarea cu dispozițiile din Pilonul 2 pentru a asigura eficacitatea stimulentului.
Recomandăm cu căldură simplificarea regulilor fiscale și a documentației pentru aplicarea stimulentului fiscal salarial, care se aplică în prezent angajaților implicați în activități de cercetare și dezvoltare. Această simplificare ar încuraja companiile să inițieze sau să extindă proiecte de cercetare și dezvoltare în România, oferindu-le o mai mare certitudine cu privire la implementarea stimulentului și reducând sarcina administrativă. În consecință, ar motiva angajații locali să participe la astfel de proiecte și să atragă talente pentru a rămâne sau a se muta în România.
Veniturile din transferul monedei virtuale au fost introduse în Codul fiscal ca o categorie separată în cadrul mai larg al veniturilor impozabile din alte surse prin prevederile Ordonanței de urgență nr. 25/2018. Deși această adăugare la Codul fiscal nu a abordat multe zone de incertitudine în legătură cu impozitarea criptomonedelor, a servit la clarificarea regimului de impozitare pentru acest tip de venit (de exemplu, prin stipularea clară că prețul de achiziție poate fi dedus din prețul de vânzare, etc.).
Cu referire la acest cadru stabilit de impozitare a criptomonedelor în România, a fost propus un amendament în Comisia Buget, Finanțe și Bănci a Camerei Deputaților, care are ca scop acordarea unei scutiri de impozit persoanelor fizice pentru veniturile din criptomonede realizate până la 31 iulie 2025. Această derogare a fost introdusă ca modificare a legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr. 107/2024, care a fost transmisă Camerei Deputaților spre dezbatere și aprobare. Legea a fost adoptată de Camera Deputaților și a fost transmisă Președintelui României pentru promulgare. Președintele a sesizat însă Curtea Constituțională a României cu argumentul că unele dintre prevederile sale sunt neconstituționale. În consecință, legea și, prin urmare, scutirea de impozit pe criptomonede nu a intrat încă în vigoare.
În motivația modificării care ar institui scutirea de impozit pe criptomonede, inițiatorul a susținut că această măsură tranzitorie ar aduce și mai multă transparență sectorului criptomonedelor din România și că ar permite o cartografiere reală a acestei piețe specifice în cadrul economiei românești. De asemenea, se susține că această măsură ar permite investitorilor în criptomonede să-și transfere câștigurile către instituțiile de credit românești și să creeze cadrul legal necesar pentru a atenua temerile și îngrijorările legate de fraudă.
Cu toate acestea, nu este clar modul în care o astfel de propunere ar servi acestor scopuri fără măsuri suplimentare specifice pentru a spori transparența în România și a spori încrederea instituțiilor de credit. În plus, este discutabil dacă acest tip de efect incert proiectat poate compensa scăderea netă în ceea ce privește colectarea impozitelor de la persoanele fizice care sunt investitori în sectorul criptomonedelor. Având în vedere constrângerile actuale ale deficitului bugetar și măsurile deja luate de Guvernul României (creșterea impozitării pentru anumite tipuri de venituri, cum ar fi dividendele, reducerea cheltuielilor și înghețarea salariilor în sectorul public), o astfel de măsură pare a fi contraproductivă în ceea ce privește eforturile de reducere a deficitului bugetar.
Din punct de vedere fiscal, formularea modificării poate ridica, de asemenea, dificultăți de interpretare, deoarece scutirea în forma sa actuală s-ar aplica "diferenței dintre veniturile obținute din investiții în monede virtuale obținute în vederea revânzării și veniturile realizate și colectate în monede virtuale".
Ar trebui luată în considerare abrogarea scutirii de impozit pentru veniturile din criptomonede discutate mai sus.