Sectorul de afaceri continuă să se confrunte cu o lipsă de predictibilitate în ceea ce privește cadrul legal și instituțional privind problemele de mediu, în ciuda eforturilor continue de a colabora cu reprezentanții autorităților în legătură cu legislația de mediu și cu aspecte instituționale. Acest lucru s-a resimțit cel mai puternic în sectorul gestionării deșeurilor, unde reglementarea și aplicarea disproporționată a cerințelor privind gestionarea deșeurilor pentru sectorul private, spre deosebire de entitățile responsabile cu colectarea deșeurilor municipale, precum și întârzierea prelungită în adoptarea actelor legislative esențiale, au condus la instabilitate și incertitudine semnificative pe piață.
În ciuda apelurilor din partea sectorului de afaceri și a altor actori relevanți de a reforma întregul cadru juridic, autoritățile continuă să ia măsuri limitate și întârziate în rezolvarea problemelor critice și sistemice. În acest context, problemele care decurg din deficiențele cadrului juridic continuă să afecteze în mod disproporționat sectorul de afaceri, inclusiv modul în care este alocată răspunderea în domeniu și costurile suportate pentru îndeplinirea obligațiilor legale, inclusiv în cadrul răspunderii extinse a producătorilor.
Membrii FIC își propun să continue să construiască încrederea părților interesate și, în același timp, să îmbunătățească performanța în afaceri într-un mod durabil, făcând astfel apel la autoritățile publice să inițieze procesul de consultare cu mediul privat încă din primele etape ale procesului decizional.
Cadrul legal și instituțional pentru protecția mediului prezintă provocări continue pentru companii, potrivit Consiliului Investitorilor Străini (FIC). Principalele preocupări includ lipsa evaluărilor de impact pentru proiectele de lege, care sunt esențiale pentru o legislație eficientă, și răspunsul întârziat al autorităților la nevoile de reglementare. Din cauza discrepanțelor dintre procedurile de autorizare și legislația primară, companiile se confruntă cu dificultăți în ce privește cadrul de autorizare de mediu. De exemplu, deși a fost adoptată Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, nu a fost adoptată procedura de autorizare integrată.
Interpretarea cerințelor legale de către diverse autorități, cum ar fi agențiile teritoriale de mediu și Garda Națională de Mediu, complică și mai mult asigurarea conformității. O dezvoltare recentă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2024, reorganizează instituțiile din domeniul mediului prin crearea Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate. Această agenție își va asuma atribuțiile Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și pe cele ale Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, inclusiv procedurile de autorizare, cu scopul de a îmbunătăți coerența între instituții și teritorii.
În ciuda implicării FIC în consultări publice și propuneri cu scop de claritate în materie de reglementare, legislația rămâne imprevizibilă. Absența unor perioade de tranziție suficiente pentru noile cerințe și întârzierile în adoptarea legislației secundare, cum ar fi actualizarea necesară a metodologiei contribuțiilor la Fondul de Mediu, afectează negativ companiile. FIC subliniază necesitatea unei interpretări consecvente a legilor și a unei implicări timpurii a părților interesate pentru a asigura stabilitatea, claritatea și sustenabilitatea reglementărilor.
Trebuie asigurată previzibilitatea legislativă și creat un cadru legislativ uniform și coerent bazat pe principiile UE.
Trebuie să aibă loc o consultare eficientă cu reprezentanții industriei într-un timp suficient înainte de adoptarea noilor reglementări de mediu sau de modificarea celor existente.
Studiile de evaluare a impactului trebuie să fie pregătite înainte de finalizarea proiectelor legislative, în conformitate cu normele tehnicii legislative, pentru a asigura analiza corectă și completă a opțiunilor disponibile și pentru a permite alegerea celor mai adecvate și mai echitabile mijloace pentru a obține rezultatele dorite pentru toți actorii implicați.
Noile proceduri de autorizare de mediu trebuie adoptate după consultări amănunțite și în timp util cu toate părțile interesate. Aceste proceduri nu ar trebui să implice o sarcină financiară suplimentară pentru companii și trebuie să asigure corelarea cu legislația existentă pentru a evita dificultăți viitoare de interpretare.
Trebuie dezvoltate practici de mediu uniforme și coerente la nivelul tuturor autorităților relevante pentru a evita abordări diferite ale aceleiași probleme, inclusiv elaborarea si emiterea de orientări scrise de către autoritățile centrale.
Cooperarea ar trebui să crească între autoritățile relevante în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru a evita blocajele sau contradicțiile în reglementarea diferitelor proiecte și pentru a asigura implementarea fără probleme a proiectelor cu o dublă dimensiune (de exemplu, remedierea solului și a apelor subterane în situri contaminate).
Ar trebui acordat un timp rezonabil companiilor pentru respectarea noii legislații, mai ales atunci când aceste cerințe legale vor impune eforturi și costuri suplimentare de organizare/planificare (ținând cont de faptul că companiile lucrează de obicei cu bugete aprobate în prealabil și, în anumite cazuri, sunt obligate să urmeze procedurile de achiziții publice atunci când achiziționează proiecte și servicii de lucrări).
Capacitatea instituțională a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor ar trebui consolidată, astfel încât să fie mai bine pozitionat pentru a preveni probleme precum reglementările slabe, inconsecvente, neclare și întârziate.
Uniunea Europeană a luat măsuri semnificative pentru a aborda schimbările climatice prin intermediul Pactului Verde, care se concentrează pe utilizarea eficientă a resurselor, o economie circulară curată, refacerea biodiversității și reducerea poluării. Această inițiativă este susținută de Legea privind Clima, care obligă UE să atingă neutralitatea climatică până în 2050, cu obiectivul de a reduce emisiile nete de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030 față de nivelurile din 1990. Printre evoluțiile recente se numără adoptarea directivelor și regulamentelor "Fit for 55", în special revizuirea Directivei EU-ETS, a Directivei privind eficiența energetică, a Directivei privind energia din surse regenerabile și introducerea Mecanismului de Ajustare a Carbonului la Frontieră și a Regulamentului privind industria „zero net”. Sunt în curs de desfășurare demersuri pentru a stabili obiective intermediare pentru 2040 și pentru a finaliza legislația secundară care sa asigure o punere în aplicare armonizată în întreaga UE, menținând în același timp competitivitatea economică.
România s-a aliniat la aceste obiective ale UE prin elaborarea Strategiei de decarbonizare pe termen lung 2050, prin actualizarea Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2030 și prin demararea transpunerii in legislația națională a noilor directive și reglementări UE. FIC recunoaște eforturile Ministerului Mediului în punerea în aplicare a legislației revizuite EU-ETS și a pachetului "Fit for 55", în special în ceea ce privește Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră (CBAM) și revizuirile EU-ETS. Este necesară o atenție deosebită în 2025-2026 pentru a îndeplini cerințele de sustenabilitate și de reducere a gazelor cu efect de seră care să asigure neutralitatea biomasei. FIC solicită o colaborare continuă între autorități și companii pentru o implementare cu succes si adaptată condițiilor naționale.
Autoritățile române ar trebui să se implice activ în discuții la nivel european, asigurând considerarea corespunzătoare a aportul contribuției sectorului de afaceri în deciziile legate de Pactul Verde al UE. Aceasta include participarea la grupuri tehnice și consultări publice cu părțile interesate afectate pe teme cheie precum EU-ETS, Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră, Regulamentul privind industria „zero net” (NZIA), ajutoarele de stat și finanțarea. Este esențial să se promoveze condiții de concurență internaționale echitabile, adoptând în același timp digitalizarea pentru a reduce raportarea pe hârtie.
În 2025, România ar trebui să creeze un sistem de recunoaștere a neutralității biomasei, concentrându-se pe criteriile de sustenabilitate și de reducere a gazelor cu efect de seră care trebuie îndeplinite. Acest sistem ar trebui să fie aliniat la orientările europene, luând în considerare condițiile locale. Înființarea unui grup de lucru care să implice Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate, Ministerul Energiei și alte părți interesate este crucială pentru asigurarea unei bune implementări a cerințelor europene până în 2026.
În plus, Comitetul Interministerial pentru Schimbări Climatice, format din reprezentanți ai diferitelor ministere, ar trebui să-și continue activitatea. Implicarea reprezentanților mediului de afaceri și a sectoarelor afectate este necesară pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice revizuit pentru 2030. Pentru perioada 2025-2026, accentul ar trebui pus pe alinierea cadrelor legislative naționale și europene și asigurarea includerii diverselor tehnologii de decarbonizare, cum ar fi biomasa; captarea, transportul la scară comercială, utilizarea și/sau stocarea carbonului; hidrogenul; etc.
Autoritățile trebuie să sprijine decarbonizarea economiei prin co-finanțare națională și finanțare europeană, alături de oferirea de facilități fiscale bazate pe structurile fiscale ale companiilor. Este necesară o planificare transparentă și eficientă pentru a îndeplini obiectivele UE, pentru a se pregăti pentru tehnologiile emergente și pentru a promova inovarea. Această abordare ar trebui să asigure dezvoltarea de soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor în toate sectoarele și să încurajeze adoptarea de noi tehnologii, cum ar fi captarea, utilizarea și stocarea carbonului (CCUS), hidrogenul și alte tehnologii alternative.
Îmbunătățirea gestionării deșeurilor rămâne o prioritate cheie pentru FIC. În perioada mai - iulie 2022, FIC a inițiat consultări cu părțile cheie interesate din sectorul de gestionare a deșeurilor, care au avut ca rezultat documentul Dificultăți în aplicarea legislației privind deșeurile și soluții propuse. Acest document prezintă recomandări pentru a îmbunătăți claritatea, coerența și corectitudinea cadrului de reglementare. FIC a contactat apoi cu autoritățile, cum ar fi Ministerul Mediului, pentru a aborda problemele critice și a pleda pentru soluții. În ciuda acestor eforturi, volumul de deșeuri reciclabile colectate separat rămâne scăzut din cauza implementării slabe a instrumentelor economice, cum ar fi contribuția pentru economia circulară și sistemul "plătește pentru cât arunci". Aceste instrumente se confruntă cu provocări, inclusiv lipsa unor termene clare și dificultăți în colectarea din ușă în ușă.
Alte bariere includ întârzierile în adoptarea legislației secundare pentru OUG nr. 133/2022 și normele tehnice pentru compostare și digestie anaerobă conform Legii nr. 181/2020. Aceste întârzieri creează incertitudine pentru sectorul privat și împiedică obiectivele de reducere a deșeurilor, cum ar fi prevenirea risipei alimentare, până în 2030. Mai mult, în timp ce OUG nr. 92/2021 impune colectarea separată a deșeurilor textile până la 1 ianuarie 2025, lipsesc în continuare regulile privind răspunderea extinsă a producătorilor (REP) și colectorii autorizați, ceea ce complică implementarea la nivel municipal.
În plus, problemele legate de eliminarea bateriilor portabile și a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE), împreună cu lipsa unor puncte de colectare suficiente și problemele de clasificare, împiedică progresul. În cele din urmă, modificările introduse de OUG nr. 125/2022 sunt văzute ca imprevizibile și disproporționate, riscând instabilitatea pieței și complicând eforturile de a obține soluții durabile de gestionare a deșeurilor.
Trebuie să remarcăm că implementarea Sistemului de Depozit-Returnare este un mare succes în domeniul gestionării deșeurilor. În timp ce 2024 a fost un an de tranziție, marcat de configurarea sistemului și ajustarea planului la realitățile pieței românești, s-au obținut realizări semnificative. Putem evidenția o rata de 98% de conștientizare a consumatorilor sistemului, cu o frecvență de returnare de o dată la 2-3 săptămâni. Acest lucru a dus la returnarea a peste 3,36 miliarde de pachete de către consumatori și la o rată medie de colectare de 70% în a doua jumătate a anului 2024, cu un vârf de colectare de peste 80% timp de trei luni consecutive. Peste 231 de mii de tone de ambalaje au fost încredințate de V reciclatorilor. Astăzi, sistemul are șapte centre de numărare și sortare complet operaționale, cu capacitatea de a procesa peste 7 miliarde de pachete, cu încă două centre care urmează să fie deschise în 2025.
Toate părțile interesate implicate în RetuRO trebuie să continue să lucreze până când sistemul atinge maturitatea deplină și o rată de rentabilitate de peste 90%. Următorul pas ar trebui să fie stabilirea unui mecanism de acces la materiile prime, bazat pe ponderea ambalajelor introduse pe piață de producători pentru a închide bucla de reciclare în ceea ce privește principiul "sticlă la sticlă."
Ar trebui suplimentat numărul de recipiente de colectare a deșeurilor și de puncte de colectare, iar persoanele care nu încheie contracte cu operatorii de gestionare a deșeurilor ar trebui să fie taxate.
Ar trebui să existe un control mai strict al punerii în aplicare a obligațiilor de a include indicatori de performanță pentru serviciile de gestionare a deșeurilor în contractele de delegare încheiate de municipalități.
Un mecanism de coordonare (clearing house) ar trebui implementat la nivel național, după consultări eficiente și într-un interval de timp rezonabil cu toate părțile interesate implicate (ministere, organizații de implementare a REP, producători), pentru sistemul de îndeplinire colectivă a obligațiilor de răspundere extinsă a producătorului de către producătorili de bunuri ambalate.
Centrele de colectare cu aport voluntar ar trebui, de asemenea, să accepte DEEE.
Normele tehnice privind activitatea de compostare și digestie anaerobă prevăzute de Legea nr. 181/2020 ar trebui adoptate rapid.
Ar trebui să existe o reglementare legală a termenelor de implementare și urmărirea implementării instrumentului "pay-as-you-throw".
Mecanismele de punere în aplicare ar trebui să fie asigurate prin includerea în caietul de sarcini și în contractele de delegare a gestiunii serviciului de salubrizarea unor tarife distincte justificate pentru activitățile care implică gestionarea deșeurilor colectate separat sau a altor instrumente interdependente, cum ar fi ecomodularea.
Colectarea deșeurilor textile, de exemplu, în punctele de vânzare ale companiilor care comercializează textile și de către societățile de gestionare a deșeurilor care nu sunt și operatori de salubritate, ar trebui reglementate, precum și obligațiile aferente ale producătorilor și deținătorilor de astfel de deșeuri care sunt obligați să le colecteze separat.
Ar trebui făcute investiții în reciclarea/valorificarea deșeurilor textile.
Distribuitorii și comercianții de baterii și acumulatori portabili ar trebui să aibă obligația de a colecta deșeurile de baterii și acumulatori portabili, de exemplu, urmând și adaptând cadrul juridic existent privind deșeurile de echipamente electrice și electronice în acest context.
Ar trebui să aibă loc o formare adecvată a personalului autorităților de mediu cu privire la aspectele specifice deșeurilor de bateriil și acumulatori portabili.
În ceea ce privește DEEE, legislația ar trebui modificată astfel încât să se aplice o penalizare de 4 lei/kg pentru neatingerea unei ținte de colectare de 50%, în locul celei de 65% din cantitățile medii introduse pe piață în ultimii 3 ani.
Ar trebui introduse obligații de înregistrare, raportare și gestionare a conformității pentru toți actorii care colectează DEEE.
Autoritățile relevante ar trebui să adopte și să pună în aplicare metodologii de aplicare a legislației existente, instituind simultan un mecanism de coordonare (clearing house) la nivel național pentru a asigura coordonarea și controlul gestionării DEEE.
Responsabilitatea individuală a fiecărui actor privat și public ar trebui menținută pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului și ar trebui să existe o revenire la regulamentul anterior adoptării OUG nr. 125/2022, care a stabilit contribuții la Fondul pentru mediu și pentru operatorii care desfășoară activități de colectare/valorificare a deșeurilor.
Responsabilitatea și rolul fiecărui actor în flux ar trebui să fie clar definite, completând cadrul juridic, dacă este cazul.
Trebuie implementate și îmbunătățite instrumentele interconectate, cum ar fi ecomodularea, taxa de descurajare a depozitare deșeurilor (definită în legislația națională ca contribuție la economia circulară) și sistemele de plată în funcție de modul și cantitatea aruncată.
Toți participanții din sistemul de returnare a depozitelor ar trebui să lucreze împreună pentru a optimiza pe deplin sistemul pentru a atinge maturitatea deplină și o rată de rentabilitate de peste 90%. Ar trebui implementat un mecanism de acces al producătorilor la materii prime.
Trebuie stabilite măsuri adecvate de transparență pentru autorizarea activităților de gestionare a deșeurilor, pentru a asigura accesul la informații exacte cu privire la operatorii autorizați în domeniul gestionării deșeurilor, îmbunătățirea trasabilității și realizarea unei gestionări adecvate a deșeurilor. Aceasta implică publicarea pe site-urile autorităților relevante a listelor actualizate ale operatorilor autorităților în domeniul gestionării deșeurilor, a autorizațiilor de mediu (integrate) ale acestora și a deciziilor privind vizele anuale pentru aceste autorizații.
Companiile de vânzare cu amănuntul care colectează deșeuri nepericuloase de la consumatori și le transportă către operatorii autorizați în domeniul gestionării deșeurilor nu ar trebui să necesite autorizație de mediu. Cu toate acestea, în lipsa unor dispoziții legale explicite care să confirme această scutire, interpretările pot varia. În mod similar, legislația în domeniul salubrității nu este clară cu privire la faptul dacă companiile de vânzare cu amănuntul pot colecta deșeuri nepericuloase de la consumatori și le pot livra operatorilor autorizați în domeniul gestionării deșeurile care nu sunt furnizori de servicii de salubritate.
Din cauza absenței liniilor directoare oficiale, companiile interpretează inconsecvent legislația care vizează reducerea impactului asupra mediului al anumitor produse din plastic. De exemplu, unele companii de vânzare cu amănuntul nu aplică un preț de vânzare atunci când este necesar pentru produsele din plastic de unică folosință. În plus, pentru anumite produse care conțin plastic, respectarea deplină a răspunderii extinse a producătorului (REP) nu poate fi obținută fără modificări ale legislației secundare.
În plus, nu există o metodă reglementată de calculare a contribuției de 2% din veniturile generate prin vânzarea deșeurilor, ceea ce duce la provocări în fluxurile de vânzări de deșeuri între companii. În plus, procedura de revizuire a formularului utilizat pentru aprobarea transportului deșeurilor periculoase rămâne nereglementată, creând incertitudine procedurală.
Autoritatea care emite acte de reglementare în domeniul mediului ar trebui să adopte și să publice pe site-ul său liste actualizate ale operatorilor în domeniul gestionării deșeurilor, autorizațiile de mediu (integrate) ale acestora și deciziile privind aplicarea vizei anuale pentru autorizațiile lor de mediu (integrate). Să presupunem că acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic, de exemplu, din cauza condițiilor tehnice necorespunzătoare ale site-ului web al autorității. În acest caz, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ar trebui să publice lista consolidată pe site-ul său.
Operatorii în domeniul gestionării deșeurilor ar trebui să fie obligați prin lege să publice pe propriul site web informații privind activitățile de gestionare a deșeurilor pentru care dețin o autorizație de mediu (integrată), numărul și data autorizației deținute, precum și informații privind deciziile privind viza anuală obținute.
Legislația ar trebui modificată pentru a include o prevedere legală expresă conform căreia autorizația de mediu nu este necesară pentru activitățile de colectare și transport ale companiilor de vânzare cu amănuntul a deșeurilor nepericuloase colectate de la utilizatorii finali/consumatori. De asemenea, ar trebui clarificat faptul că aceste companii pot colecta deșeuri nepericuloase de la utilizatorii finali/consumatori și, ulterior, pot preda deșeurile astfel colectate unor companii autorizate din punct de vedere mediu pentru gestionarea deșeurilor, dar care nu sunt și operatori de salubritate.
Ar trebui adoptate norme metodologice și orientări oficiale pentru aplicarea legislației privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului și/sau modificarea legislației secundare în domeniu, astfel încât responsabilitatea extinsă a producătorilor să poată fi pusă în aplicare în conformitate cu termenul legal.
Pe termen scurt, Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate Fondului pentru mediu ar trebui modificată pentru a reglementa metoda de calcul a contribuției de 2 % din veniturile obținute din vânzarea deșeurilor.
Pe termen lung, necesitatea de a impune contribuția de 2% din veniturile obținute din vânzarea deșeurilor ar trebui reanalizată în contextul implementării și funcționării Sistemului Informatic de Asigurare a Trasabilității Deșeurilor ("SIATD"), care va face posibilă urmărirea operatorilor implicați în lanțul de gestionare a deșeurilor.
HG nr. 1061/2008 ar trebui modificată pentru a reglementa posibilitatea revizuirii formularului de aprobare a transportului deșeurilor periculoase și a procedurii de urmat pentru revizuirea acestuia.
Pentru toate categoriile de deșeuri, ar trebui introdus un mecanism de asigurare a trasabilității, de la generatorul de deșeuri la colector și transportator, la operatorii care asigură depozitarea temporară sau pretratarea și la operatorii care recuperează sau elimină deșeurile.
Co-procesarea deșeurilor care conțin energie în fabricile de ciment este clasificată ca operațiune de valorificare energetică (R1). În realitate, include 2 operațiuni de valorificare simultană: (i) reciclare – valorificarea conținutului mineral (reciclare – R4 sau R5, după caz) și (ii) valorificare energetică – valorificarea conținutului energetic (R1). Recunoașterea acestor 2 operațiuni distincte ar duce la o creștere a cantităților de deșeuri raportate ca fiind reciclate la nivel național prin includerea cantităților de conținut mineral reciclate ca parte a co-procesării în fabricile de ciment, conform ISO 4349:2024 – Combustibili solizi recuperați – Determinarea indicelui de reciclare pentru co-procesare.
Cu excepția prevederilor generale ale OUG nr. 92/2021 privind încetarea statutului de deșeu, nicio altă dispoziție națională nu reglementează condițiile și criteriile care trebuie îndeplinite pentru acceptarea anumitor deșeuri spre reciclare și pentru încetarea statutului de deșeu.
În prezent, posibilitatea și procedura corespunzătoare de preluare pentru valorificare a deșeurilor deja supuse eliminării (de exemplu, cenușă și zgură depozitate) prin extragerea acestora din depozitele de deșeuri pentru care a fost urmată procedura de închidere nu este reglementată. Cu toate acestea, o astfel de posibilitate s-ar alinia la economia circulară și ar evita utilizarea altor resurse.
În procesul de co-procesare trebuie stabilit un indice de reciclare, în conformitate cu ISO 4349:2024 – Combustibili solizi recuperați – Determinarea indicelui de reciclare pentru co-procesare.
SIM/SIATD trebuie modificat pentru a permite reflectarea celor două operațiuni de tratare a deșeurilor (reciclare și valorificare energetică) efectuate simultan în cadrul aceluiași proces tehnologic.
Trebuie elaborat un ghid național privind recunoașterea caracterului de valorificare dublă al procesului de co-procesare și reflectarea acestuia în autorizațiile de mediu (integrate) pentru fabricile de ciment.
Trebui clarificate condițiile în care încetează statutul de deșeu, iar criteriile naționale obligatorii ar trebui adoptate pentru încetarea statutului de deșeu.
Propunerile legislative privind gestionarea deșeurilor din construcții și demolări (ca, în prezent, propunerea înregistrată sub nr. L528/2024) trebuie să prevadă un termen, calculat de la intrarea în vigoare a legii, în care autoritatea competentă pentru mediu să stabilească criterii pentru încetarea statutului de deșeu, cel puțin pentru categoriile de componente pentru care propunerea legislativă stabilește necesitatea sortării. Ar trebui elaborate orientări metodologice sau orientări care să precizeze în ce condiții (inclusiv condiții geotehnice sau de asigurare a calității) autoritățile consideră că anumite produse/materiale rezultate din lucrările de construcții/demolări nu au devenit deșeuri, ci materiale/materii prime/agregate.
Ar trebui stabilite standarde precise pentru tehnologiile utilizate pentru reciclare și criteriile exprese care trebuie îndeplinite pentru ca deșeurile să fie acceptate pentru reciclare și reciclarea să fie considerată adecvată. Aceste criterii trebuie luate în considerare atât în procedura de eliberare a unei autorizații de mediu și pentru verificarea anuală a autorizațiilor de mediu, cât și în activitatea de control desfășurată de autoritățile competente.
Legislația privind depozitele de deșeuri ar trebui actualizată pentru a reglementa posibilitatea și procedura corespunzătoare de preluare și valorificare a deșeurilor deja supuse eliminării (de exemplu, cenușa și zgura din depozitele de deșeuri) prin extragerea acestora din depozitele de deșeuri pentru care a fost urmată procedura de închidere.
În prezent nu există instalații de tratare a bateriilor uzate, altele decât zincul alcalin și carbon, ceea ce provoacă posibile riscuri în ceea ce privește transportul extern al bateriilor uzate și împiedică extragerea materialelor valoroase în România (de exemplu, litiu).
Sunt necesare măsuri pentru a stimula dezvoltarea infrastructurii de prelucrare/producție a agregatelor reciclate pentru a asigura o mai bună gestionare a deșeurilor provenite din activitățile de construcție și demolare.
Au fost identificate dificultăți ca urmare a existenței mai multor sisteme informatice de raportare a informațiilor relevante în domeniul gestionării deșeurilor.
Ar trebui create și finanțate unități de tratare a bateriilor uzate.
Ar trebui introdusă o obligație legală de a utiliza un procent semnificativ (de exemplu, 3%-5%, în funcție de tipul de construcție) de deșeuri din activitățile de construcție și demolare în lucrări publice ca parte a procedurilor de achiziții publice pentru lucrările de proiectare și construcție.
Ar trebui acordate stimulente financiare operatorilor care prelucrează deșeurile provenite din activitățile de construcție și demolare, astfel încât costurile agregatelor reciclate să fie sub costul agregatelor naturale.
Eliberarea unei autorizații de construcție/demolare ar trebui să fie condiționată de prezentarea unui plan de gestionare a deșeurilor de construcții și demolări.
Sistemele de raportare informatică ale autorităților relevante în managementul deșeurilor (ANPM – și ulterior Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate, AFM, GNM, MMAP) ar trebui să fie unificate.
Cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027 și pachetul de redresare economică Next Generation EU (NGEU) oferă 1,8 mii de miliarde EUR pentru a sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19 și pentru a promova prioritățile pe termen lung ale UE. Mecanismul de redresare și reziliență, o componentă-cheie a NextGenerationEU, a intrat în vigoare la 19 februarie 2021 și este conceput pentru a atenua impactul economic și social al pandemiei, facilitând în același timp tranziția verde și cea digitală. Cel puțin 30 % din bugetul UE și din cheltuielile NGEU sunt alocate obiectivelor climatice, în conformitate cu Acordul de la Paris și cu principiul "fără prejudicii" al Pactului Verde european.
Pactul Verde european, introdus la 11 decembrie 2019, prezintă politici pentru atingerea neutralității climatice, stimularea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și inovarea. Statele membre au prezentat planuri naționale de redresare care detaliază reformele și investițiile care urmează să fie finalizate până în 2026. Planul național de redresare și reziliență (PNRR) al României, adoptat la 29 octombrie 2021, asigură 29,2 miliarde EUR, inclusiv 14,24 miliarde EUR sub formă de granturi și 14,94 miliarde EUR sub formă de împrumuturi. PNRR acoperă șase piloni și 15 componente, inclusiv investiții de mediu în gestionarea apei, protecția pădurilor și gestionarea deșeurilor.
Printre proiectele cheie de mediu din PNRR se numără:
Gestionarea apei: 221 de milioane EUR pentru colectarea apelor uzate în centrele mici de populație.
Investiții forestiere: 500 de milioane EUR pentru noi suprafețe împădurite.
Gestionarea deșeurilor: 956,8 milioane EUR pentru sisteme municipale integrate, insule ecologice și centre de colectare.
Fondurile suplimentare de mediu ale UE includ:
Programul LIFE, cu un buget de 5,43 miliarde EUR pentru acțiuni de mediu și climatice.
Fondul pentru o tranziție justă oferă 19,7 miliarde EUR pentru a sprijini adaptarea socioeconomică în regiunile afectate.
Fondul pentru inovare își propune să implementeze tehnologii cu zero emisii nete, cu alocări pentru finanțare preconizate la 40 de miliarde EUR până în 2030.
Fondul de modernizare, axat pe îmbunătățirea sistemelor energetice din statele membre cu venituri mici.
Programul Regiunea Dunării 2021-2027, cu un buget total de 2,06 milioane de euro.
Alocarea fondurilor ar trebui să fie prioritizată pe baza unei evaluări a riscurilor, având în vedere obiectivele UE pe care România trebuie să le atingă.
Mediul de afaceri ar trebui consultat cu privire la cadrele de finanțare pentru finanțarea UE și inclus în lista beneficiarilor pentru proiectele specifice.
Veniturile din licitațiile ETS atribuite României trebuie redirecționate înapoi către industriile aflate sub EU-ETS și utilizate pentru cofinanțarea decarbonizării acestora
România ar trebui să aloce aproximativ 30% din suma totală a fondurilor UE pentru obiectivul unei Europe mai verzi.